Întâmpinarea Domnului

Ce sărbătorim

Evanghelia după Luca povestește că Maica Domnului și dreptul Iosif Îl aduc pe Pruncul Iisus la Templul din Ierusalim, după rânduiala Legii. Cel care a dat Legea vine în smerenie sub Lege. Nu intră ca un stăpân care cere locul întâi, ci ca un prunc purtat în brațe, într-o familie săracă și ascultătoare.

Acolo Îl întâmpină dreptul Simeon, un om bătrân care aștepta mângâierea lui Israel. Duhul Sfânt îl călăuzește la Templu, iar Simeon Îl primește pe Hristos în brațe și vede, în acest Prunc, mântuirea pregătită pentru toate neamurile. Lângă el stă și prorocița Ana, care vorbește despre Prunc celor ce așteptau izbăvirea.

Ce spune praznicul despre Hristos

Întâmpinarea Domnului unește două adevăruri: Hristos este prunc adevărat, iar acest Prunc este Domnul. El primește tot drumul omenesc: naștere, creștere, familie, ascultare, intrare în Templu. Dar Simeon vede mai adânc: Cel ținut în brațe este lumina care se dă lumii.

Praznicul nu este doar o scenă blândă cu un bătrân și un copil. Simeon spune și că acest Prunc va fi semn de împotrivire, iar sufletul Maicii Domnului va fi străpuns de durere. În lumina Templului se vede deja drumul Crucii. Bucuria întâlnirii nu ascunde seriozitatea mântuirii.

O întâlnire care ne privește

Simeon și Ana sunt chipuri ale răbdării credincioase. Ei nu au construit o credință grăbită, din emoții de moment, ci au așteptat, au vegheat, au venit la Templu, au ascultat de Duhul Sfânt. Când Hristos vine, ei Îl recunosc nu prin zgomot, ci prin curăția unei așteptări lungi.

De aceea praznicul ne învață să venim și noi înaintea lui Dumnezeu cu răbdare. Uneori omul nu primește răspunsul imediat. Dar Biserica ne cheamă să rămânem aproape de rugăciune, de Liturghie, de ascultarea smerită, până când ochii inimii încep să vadă lumina lui Hristos.