Psalmul 139

1 Scapă-mă, Doamne, de omul viclean, de bărbatul nedrept mă izbăvește;

2 De cei care au cugetat nedreptate în inimă, toată ziua rânduiau războaie.

3 Ascuțit-au limba lor ca a șarpelui; venin de aspidă sub buzele lor.

4 Păzește-mă, Doamne, de mâna păcătosului, scapă-mă de oamenii nedrepți, care au gândit să împiedice pașii mei.

5 Ascuns-au cei mândri cursă mie și cu funii au întins laț picioarelor mele, pe lângă cărare sminteli mi-au pus mie.

6 Zis-am Domnului: „Dumnezeul meu ești Tu, ascultă, Doamne, glasul rugăciunii mele”.

7 Doamne, Doamne, puterea mântuirii mele, umbrit-ai capul meu în zi de război.

8 Să nu mă dai, Doamne, celui păcătos din pricina poftei mele; viclenit-au împotriva mea; să nu mă părăsești, ca să nu se înalțe.

9 Capul celor ce mă înconjoară, truda buzelor lor îi va acoperi pe ei.

10 Cădea-vor peste ei cărbuni aprinși; în foc îi vei surpa, în necazuri pe care nu le vor putea răbda.

11 Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pământ; pe bărbatul nedrept relele îl vor vâna spre stricăciune.

12 Cunoscut-am că Domnul va face judecată sărmanului și dreptate săracilor.

13 Iar drepții se vor mărturisi Numelui Tău, și cei drepți vor locui împreună cu Fața Ta.