Psalmul 138

1 Doamne, cercatu-m-ai și m-ai cunoscut.

2 Tu ai cunoscut șederea mea și scularea mea; Tu ai priceput gândurile mele de departe.

3 Calea mea și lungimea vieții mele Tu le-ai cercetat, și toate căile mele de mai înainte le-ai văzut, că nu este vicleșug pe limba mea.

4 Iată, Doamne, Tu ai cunoscut toate cele de pe urmă și cele de demult; Tu m-ai zidit și ai pus peste mine mâna Ta.

5 Minunată s-a făcut știința Ta pentru mine; s-a întărit și nu o pot ajunge.

6 Unde mă voi duce de la Duhul Tău? Și de la Fața Ta unde voi fugi?

7 De mă voi sui în Cer, Tu acolo ești; de mă voi pogorî în iad, de față ești.

8 De voi lua aripile mele de dimineață, și mă voi sălășlui la marginile mării,

9 Și acolo mâna Ta mă va povățui și mă va ține dreapta Ta.

10 Și am zis: „Poate întunericul mă va acoperi”. Dar și noaptea este luminare spre desfătarea mea.

11 Că întunericul nu va fi întunecat pentru Tine, și noaptea ca ziua se va lumina; precum întunericul ei, așa și lumina ei.

12 Că Tu ai dobândit rărunchii mei, Doamne, sprijinitu-m-ai din pântecele maicii mele.

13 Mărturisi-mă-voi Ție, căci înfricoșător de minunat Te-ai făcut; minunate sunt lucrurile Tale, și sufletul meu le cunoaște foarte.

14 Nu s-a ascuns de Tine osul meu, pe care l-ai făcut întru ascuns, nici ființa mea întru cele mai de jos ale pământului.

15 Neîntocmirea mea a cunoscut-o ochii Tăi și în cartea Ta toți se vor scrie; zi de zi se vor plăsmui și niciunul din aceștia nu va fi lăsat de Tine.

16 Iar mie foarte cinstiți îmi sunt prietenii Tăi, Dumnezeule; mult s-au întărit stăpâniile lor.

17 Îi voi număra și mai mult decât nisipul se vor înmulți; sculatu-m-am și încă sunt cu Tine.

18 O, de ai ucide pe păcătoși, Dumnezeule! Bărbați vărsători de sânge, depărtați-vă de la mine!

19 Că gâlcevitori sunt în cugetarea lor; lua-vor în zadar cetățile Tale.

20 Oare nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, i-am urât și împotriva vrăjmașilor Tăi nu mă topeam?

21 Cu ură desăvârșită îi uram pe ei; dușmani mi s-au făcut.

22 Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște inima mea; încearcă-mă și cunoaște cărările mele.

23 Și vezi de este calea fărădelegii întru mine, și mă povățuiește pe calea cea veșnică.