Psalmul 140

1 Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.

2 Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.

3 Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire împrejurul buzelor mele.

4 Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să pricinuiesc îndreptățiri întru păcate.

5 Cu oamenii care lucrează fărădelegea, și nu mă voi însoți cu aleșii lor.

6 Certa-mă-va dreptul cu milă și mă va mustra, dar untdelemnul păcătosului să nu ungă capul meu;

7 Că încă și rugăciunea mea este întru bune vrerile lor; înghițitu-s-au lângă stâncă judecătorii lor.

8 Auzi-vor graiurile mele că s-au îndulcit; ca o brazdă de pământ s-au rupt pe pământ, risipitu-s-au oasele lor lângă iad.

9 Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.

10 Păzește-mă de cursa pe care mi-au pus-o mie și de smintelile celor ce lucrează fărădelegea.

11 Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii; deosebi sunt eu până ce voi trece.