Psalmul 88

1 Milele Tale, Doamne, în veac le voi cânta, în neam și în neam voi vesti adevărul Tău cu gura mea.

2 Că ai zis: „În veac mila se va zidi, și în Ceruri se va găti adevărul Tău.

3 Pus-am legământ celor aleși ai Mei, juratu-M-am lui David, robul Meu. Până în veac voi găti seminția ta, și voi zidi din neam în neam tronul tău.”

4 Mărturisi-vor Cerurile minunile Tale, Doamne, și adevărul Tău întru adunarea Sfinților.

5 Că cine, în nori, va fi deopotrivă cu Domnul, sau cine se va asemăna cu Domnul între fiii lui Dumnezeu?

6 Dumnezeu, Cel ce Se proslăvește în sfatul Sfinților, mare și înfricoșător este peste toți cei dimprejurul Lui.

7 Doamne, Dumnezeul puterilor, cine este asemenea Ție? Tare ești, Doamne, și adevărul Tău împrejurul Tău.

8 Tu stăpânești puterea mării, și furia valurilor ei Tu o potolești.

9 Tu ai smerit ca pe un rănit pe cel mândru; cu brațul puterii Tale risipit-ai pe vrăjmașii Tăi.

10 Ale Tale sunt cerurile și al Tău este pământul; lumea și plinătatea ei Tu le-ai întemeiat.

11 Crivățul și marea Tu le-ai zidit; Taborul și Ermonul întru Numele Tău se vor bucura.

12 Brațul Tău este cu putere; să se întărească mâna Ta, înalță-se dreapta Ta.

13 Dreptatea și judecata sunt temelia Tronului Tău, mila și adevărul vor merge înaintea Feței Tale.

14 Fericit este poporul care cunoaște strigarea de biruință. Doamne, întru lumina feței Tale vor umbla.

15 Întru Numele Tău se vor veseli toată ziua, și întru dreptatea Ta se vor înălța.

16 Că lauda puterii lor Tu ești, și întru bunăvoirea Ta se va înălța cornul nostru.

17 Că a Domnului este sprijinirea și a Sfântului lui Israil, Împăratul nostru.

18 Atunci ai grăit în vedenii fiilor Tăi, și ai zis: „Pus-am ajutor asupra unui puternic, înălțat-am pe un ales din poporul Meu.

19 Aflat-am pe David, robul Meu; cu untdelemnul cel sfânt al Meu l-am uns pe el.

20 Căci mâna Mea îl va ajuta, și brațul Meu îl va întări pe el.

21 Nu va izbuti vrăjmașul împotriva lui, și fiul fărădelegii nu va adăuga a-i mai face rău.

22 Și voi tăia de la fața lui pe vrăjmașii lui, și pe cei ce-l urăsc pe el îi voi înfrânge.

23 Și adevărul Meu și mila Mea cu el vor fi, și întru Numele Meu se va înălța cornul lui.

24 Și voi pune peste mare mâna lui, și peste râuri dreapta lui.

25 Acesta Mă va chema: «Tatăl meu ești Tu, Dumnezeul meu și sprijinitorul mântuirii mele».

26 Și Eu întâi-născut îl voi pune pe el, mai presus decât împărații pământului;

27 În veac îi voi păstra mila Mea, și legământul Meu credincios îi va fi.

28 Și voi pune în veacul veacului sămânța lui și tronul lui ca zilele cerului.

29 De vor părăsi fiii lui legea Mea, și întru judecățile Mele nu vor umbla;

30 De vor spurca îndreptările Mele și poruncile Mele nu le vor păzi;

31 Cerceta-voi cu toiag fărădelegile lor, și cu bătăi nedreptățile lor.

32 Iar mila Mea nu o voi depărta de la ei, nici voi face strâmbătate întru adevărul Meu,

33 Nici voi spurca legământul Meu; și cele ce ies din buzele Mele nu le voi lepăda.

34 O dată M-am jurat în locașul cel sfânt al Meu și nu-l voi minți pe David; seminția Lui în veac va rămâne.

35 Și tronul Lui ca soarele înaintea Mea, și ca luna întărită în veac; și martor credincios în cer”.

36 Dar Tu ai alungat și ai defăimat, lepădat-ai pe unsul Tău.

37 Surpat-ai legământul robului Tău, spurcat-ai la pământ sfințenia lui.

38 Dărâmat-ai toate îngrăditurile lui, ruinat-ai întăriturile lui.

39 Jefuitu-l-au pe el toți cei ce treceau pe cale, ajuns-au de ocară vecinilor săi.

40 Înălțat-ai dreapta celor ce-l necăjesc pe el, veselit-ai pe toți vrăjmașii lui.

41 Depărtat-ai ajutorul de la sabia lui, și nu l-ai sprijinit în vreme de război.

42 Pus-ai capăt strălucirii lui, tronul lui l-ai surpat la pământ.

43 Micșorat-ai zilele vremii lui, vărsat-ai peste el rușine.

44 Până când, Doamne, Te vei întoarce cu totul? Până când se va aprinde ca focul urgia Ta?

45 Adu-Ți aminte ce este ființa mea; oare în zadar ai zidit pe toți fiii oamenilor?

46 Cine este omul, care să fie viu și să nu vadă moartea, care să-și izbăvească sufletul său din mâna iadului?

47 Unde sunt milele Tale cele de demult, Doamne, pe care le-ai jurat lui David întru adevărul Tău?

48 Adu-Ți aminte, Doamne, de ocara robilor Tăi, pe care am răbdat-o în sânul meu, de la multe neamuri,

49 Cu care ne-au ocărât vrăjmașii Tăi, Doamne, cu care au ocărât schimbarea unsului Tău.

50 Bine este cuvântat Domnul în veac. Fie! Fie!