Psalmul 87

1 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat și noaptea înaintea Ta.

2 Să ajungă înaintea Ta rugăciunea mea, pleacă urechea Ta spre ruga mea,

3 Că s-a umplut de rele sufletul meu, și viața mea de iad s-a apropiat.

4 Socotit am fost cu cei ce se pogoară în groapă; făcutu-m-am ca un om neajutorat, între cei morți slobod.

5 Ca niște răniți care dorm în mormânt, de care nu-Ți mai aduci aminte, și au fost lepădați din mâna Ta.

6 Pusu-m-au în groapa cea mai de jos, întru cele întunecate și în umbra morții.

7 Asupra mea s-a întărit mânia Ta, și toate valurile Tale le-ai adus peste mine.

8 Depărtat-ai pe cunoscuții mei de la mine, pusu-m-au urâciune lor.

9 Dat am fost și n-am ieșit, ochii mei au slăbit de sărăcie.

10 Strigat-am către Tine, Doamne, toată ziua; întins-am către Tine mâinile mele.

11 Oare morților vei face minuni? Sau doctorii îi vor învia și aceia te vor lăuda pe Tine?

12 Oare va povesti cineva în mormânt mila Ta, și adevărul Tău în locul pierzării?

13 Oare se vor cunoaște întru întuneric minunile Tale, și dreptatea Ta în pământ uitat?

14 Iar eu către Tine, Doamne, am strigat și dimineața rugăciunea mea Te va întâmpina.

15 Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu, și întorci Fața Ta de la mine?

16 Sărman sunt eu și întru osteneli din tinerețile mele, înălțat am fost, dar m-am smerit și m-am mâhnit.

17 Peste mine au trecut urgiile Tale, și înfricoșările Tale m-au tulburat.

18 Înconjuratu-m-au ca apa toată ziua și m-au cuprins deodată.

19 Depărtat-ai de la mine pe prieten și pe aproapele, și pe cunoscuții mei de ticăloșia mea.