Psalmul 89
Sursă: Mărturie Athonită
1 Doamne, scăpare, Te-ai făcut nouă în neam și în neam.
2 Mai înainte de a se face munții și a se plăsmui pământul și lumea, din veac și până în veac Tu ești.
3 Nu întoarce pe om întru umilire, Tu, Care ai zis: „Întoarceți-vă, fii ai oamenilor!”.
4 Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi, Doamne, ca ziua de ieri, care a trecut, și ca straja în noapte.
5 Nimicniciile lor vor fi ani; dimineața ca iarba va trece.
6 Dimineața va înflori și va trece, seara va cădea, se va întări și se va usca.
7 Că ne-am sfârșit întru urgia Ta și întru mânia Ta ne-am tulburat.
8 Pus-ai fărădelegile noastre înaintea Ta; veacul nostru, întru lumina Feței Tale.
9 Că toate zilele noastre au pierit și întru urgia Ta ne-am stins.
10 Anii noștri ca pânza unui păianjen s-au socotit; zilele anilor noștri întru sine sunt șaptezeci de ani.
11 Iar de vor fi în putere, optzeci de ani, și ce este mai mult decât aceștia, osteneală și durere.
12 Că a venit blândețe peste noi și vom fi pedepsiți.
13 Cine cunoaște tăria urgiei Tale și, de frica Ta, mânia Ta să o socotească?
14 Cunoscută fă-mi dreapta Ta, și pe cei deprinși cu inima întru înțelepciune.
15 Întoarce-Te, Doamne! Până când? Și Te milostivește spre robii Tăi!
16 Umplutu-ne-am dimineața de mila Ta, Doamne, și ne-am bucurat, și ne-am veselit întru toate zilele vieții noastre.
17 Veselitu-ne-am pentru zilele în care ne-ai smerit pe noi, pentru anii în care am văzut rele.
18 Și caută spre robii Tăi și spre lucrurile Tale, și povățuiește pe fiii lor.
19 Și să fie lumina Domnului Dumnezeului nostru peste noi, și lucrurile mâinilor noastre le îndreptează spre noi, și lucrul mâinilor noastre îndreptează-l.