Catisma 1

1 Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor n-a stătut și pe scaunul pierzătorilor n-a șezut.

2 Ci în Legea Domnului voia lui și la Legea Lui va cugeta zi și noapte.

3 Și va fi ca pomul cel sădit lângă izvoarele apelor, care își va da rodul său la vremea sa, și frunza lui nu va cădea și toate câte va face vor spori.

4 Nu așa necredincioșii, nu așa, ci ca praful ce-l spulberă vântul de pe fața pământului.

5 Pentru aceasta nu se vor ridica necredincioșii la judecată, nici păcătoșii în sfatul drepților.

6 Că știe Domnul calea drepților, iar calea necredincioșilor se va pierde.

1 Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat cele deșarte?

2 Stătut-au de față împărații pământului și căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului și a Unsului Său:

3 „Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor”.

4 Cel ce locuiește în Ceruri va râde de dânșii, și Domnul îi va batjocori pe ei.

5 Atunci va grăi către dânșii întru urgia Sa și întru mânia Sa îi va tulbura pe ei.

6 Dar Eu am fost pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.

7 Domnul a zis către Mine: „Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut.

8 Cere de la Mine și Îți voi da neamurile moștenirea Ta, și stăpânirea Ta, marginile pământului.

9 Paște-vei pe ele cu toiag de fier, ca pe niște vase de olar le vei zdrobi”.

10 Și acum, împărați, înțelegeți, învățați-vă toți care judecați pământul.

11 Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur.

12 Luați învățătură, ca să nu se mânie cândva Domnul și să pieriți din calea cea dreaptă.

13 Când se va aprinde degrab mânia Lui, fericiți toți cei ce nădăjduiesc într-Însul.

1 Doamne, de ce s-au înmulțit cei ce mă necăjesc? Mulți se scoală asupra mea.

2 Mulți zic sufletului meu: «Nu este mântuire pentru el întru Dumnezeul lui».

3 Dar Tu Doamne, sprijinitorul meu ești, slava mea și Cel ce înalți capul meu.

4 Cu glasul meu către Domnul am strigat și m-a auzit din muntele cel sfânt al Său.

5 Eu m-am culcat și am adormit; sculatu-m-am că Domnul mă va sprijini.

6 Nu mă voi teme de mulțime de popor, care împrejur mă împresoară.

7 Scoală, Doamne, mântuiește-mă, Dumnezeul meu, că Tu ai bătut pe toți cei ce mă dușmănesc în zadar; dinții păcătoșilor ai zdrobit.

8 A Domnului este mântuirea, și peste poporul Tău binecuvântarea Ta.

1 Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptății mele; întru necaz m-ai desfătat; milostivește-Te spre mine și ascultă rugăciunea mea.

2 Fii ai oamenilor, până când greoi la inimă? Pentru ce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna?

3 Să știți că minunat l-a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul.

4 Mâniați-vă, dar nu păcătuiți; de cele ce ziceți în inimile voastre, în așternuturile voastre vă căiți.

5 Jertfiți jertfa dreptății și nădăjduiți în Domnul.

6 Mulți zic: „Cine ne va arăta nouă cele bune?” Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne.

7 Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât cea pentru rodul lor de grâu, de vin și de untdelemn ce s-a înmulțit.

8 În pace mă voi culca și voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai așezat.

1 Graiurile mele ascultă-le, Doamne! Înțelege strigarea mea!

2 Ia aminte la glasul cererii mele, Împăratul meu și Dumnezeul meu.

3 Căci către Tine mă voi ruga, Doamne; dimineața vei auzi glasul meu.

4 Dimineața voi sta înaintea Ta și mă vei vedea; că Tu ești Dumnezeu Care nu voiești fărădelegea.

5 Nu va locui lângă Tine cel ce viclenește, nici nu vor sta călcătorii de lege înaintea ochilor Tăi.

6 Urât-ai pe toți cei ce lucrează fărădelegea; pierde-vei pe toți cei ce grăiesc minciuna.

7 De bărbatul vărsător de sânge și viclean Se scârbește Domnul.

8 Iar eu întru mulțimea milei Tale voi intra în casa Ta, închina-mă-voi către sfânt locașul Tău, întru frica Ta.

9 Doamne, povățuiește-mă întru dreptatea Ta, din pricina dușmanilor mei, îndreptează înaintea Ta calea mea.

10 Că nu este în gura lor adevăr, inima lor este deșartă. Mormânt deschis este gâtlejul lor, cu limbile lor vicleneau.

11 Judecă-i pe ei, Dumnezeule; să cadă din sfaturile lor; după mulțimea nelegiuirilor lor, alungă-i pe ei, că Te-au amărât, Doamne.

12 Și să se bucure toți cei ce nădăjduiesc întru Tine; în veac se vor veseli și Te vei sălășlui întru ei. Și se vor lăuda întru Tine toți cei ce iubesc Numele Tău, că Tu vei binecuvânta pe cel drept,

13 Doamne, căci ca și cu o armă de bunăvoință ne-ai înconjurat pe noi.

1 Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți.

2 Miluiește-mă, Doamne, că neputincios sunt; vindecă-mă, Doamne, că s-au tulburat oasele mele, și sufletul meu s-a tulburat foarte; și Tu, Doamne, până când?

3 Întoarce-Te, Doamne; izbăvește sufletul meu, mântuiește-mă pentru mila Ta.

4 Că nu este întru moarte cel ce Te pomenește pe Tine; și în iad cine se va mărturisi Ție?

5 Ostenit-am întru suspinul meu, spăla-voi în fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele așternutul meu voi uda.

6 Tulburatu-s-a de mânie ochiul meu, îmbătrânit-am între toți vrăjmașii mei.

7 Depărtați-vă de la mine toți cei ce lucrați fărădelegea, că a auzit Domnul glasul plângerii mele.

8 Auzit-a Domnul cererea mea, Domnul rugăciunea mea a primit.

9 Să se rușineze și să se tulbure foarte toți vrăjmașii mei; să se întoarcă și să se rușineze foarte degrab.

1 Doamne, Dumnezeul meu, în Tine am nădăjduit. Mântuiește-mă de toți cei ce mă prigonesc și mă izbăvește,

2 Ca nu cândva să răpească ca un leu sufletul meu, nefiind cel ce slobozește, nici cel ce mântuiește.

3 Doamne, Dumnezeul meu, de am făcut aceasta, de este nedreptate în mâinile mele,

4 De am răsplătit cu rău celor ce îmi fac mie rău, atunci să cad gol de către vrăjmașii mei.

5 Atunci să prigonească vrăjmașul sufletul meu și să-l prindă, să calce la pământ viața mea și slava mea în țărână să o așeze.

6 Scoală-Te, Doamne, întru mânia Ta, înalță-Te până la hotarele vrăjmașilor Tăi.

7 Și Te scoală, Doamne, Dumnezeul meu, cu porunca pe care o ai poruncit, și adunare de popoare Te va înconjura; și pentru aceasta la înălțime Te întoarce.

8 Domnul va judeca popoarele. Judecă-mă, Doamne, după dreptatea mea și după nerăutatea mea asupra mea.

9 Sfârșească-se viclenia păcătoșilor și vei îndrepta pe cel drept, Cel ce cerci inimile și rărunchii, Dumnezeule.

10 Drept este ajutorul meu de la Dumnezeu, Cel ce mântuiește pe cei drepți la inimă.

11 Dumnezeu este judecător drept, tare și îndelung răbdător, și nu aduce mânie în fiecare zi.

12 De nu vă veți întoarce, sabia Sa o va luci, arcul Său l-a încordat și l-a pregătit.

13 Și în el a gătit unelte de moarte; săgețile Lui pentru cei ce ard le-a lucrat.

14 Iată, s-a chinuit să facă nedreptate, a zămislit durere și a născut fărădelege.

15 Groapă a săpat și a adâncit-o, dar va cădea în groapa pe care a făcut-o.

16 Întoarce-se-va durerea lui la capul lui și pe creștetul lui nedreptatea lui se va pogorî.

17 Mărturisi-mă-voi Domnului după dreptatea Lui și voi cânta Numele Domnului Celui Preaînalt.

1 Doamne, Domnul nostru, cât de minunat este Numele Tău în tot pământul! Că s-a înălțat măreția Ta mai presus de Ceruri.

2 Din gura pruncilor și a celor ce sug Ți-ai pregătit laudă, din pricina vrăjmașilor Tăi, ca să nimicești pe vrăjmaș și pe răzbunător.

3 Că voi privi cerurile, lucrul degetelor Tale, luna și stelele pe care Tu le-ai întemeiat.

4 Ce este omul că-ți amintești de el? Sau fiul omului că-l cercetezi pe el?

5 Făcutu-L-ai pe el cu puțin mai prejos decât Îngerii, cu slavă și cu cinste l-ai încununat pe el, și l-ai pus peste lucrul mâinilor Tale.

6 Toate le-ai supus sub picioarele lui, oile și boii, toate, încă și turmele câmpului.

7 Păsările cerului și peștii mării, cele ce străbat cărările mărilor.

8 Doamne, Domnul nostru, cât de minunat este Numele Tău în tot pământul!