Psalmul 4

1 Când Te-am chemat, m-ai auzit, Dumnezeul dreptății mele; întru necaz m-ai desfătat; milostivește-Te spre mine și ascultă rugăciunea mea.

2 Fii ai oamenilor, până când greoi la inimă? Pentru ce iubiți deșertăciunea și căutați minciuna?

3 Să știți că minunat l-a făcut Domnul pe cel cuvios al Său; Domnul mă va auzi când voi striga către Dânsul.

4 Mâniați-vă, dar nu păcătuiți; de cele ce ziceți în inimile voastre, în așternuturile voastre vă căiți.

5 Jertfiți jertfa dreptății și nădăjduiți în Domnul.

6 Mulți zic: „Cine ne va arăta nouă cele bune?” Însemnatu-s-a peste noi lumina feței Tale, Doamne.

7 Dat-ai veselie în inima mea, mai mare decât cea pentru rodul lor de grâu, de vin și de untdelemn ce s-a înmulțit.

8 În pace mă voi culca și voi adormi, că Tu, Doamne, îndeosebi întru nădejde m-ai așezat.