Psalmul 2

1 Pentru ce s-au întărâtat neamurile și popoarele au cugetat cele deșarte?

2 Stătut-au de față împărații pământului și căpeteniile s-au adunat împreună împotriva Domnului și a Unsului Său:

3 „Să rupem legăturile lor și să lepădăm de la noi jugul lor”.

4 Cel ce locuiește în Ceruri va râde de dânșii, și Domnul îi va batjocori pe ei.

5 Atunci va grăi către dânșii întru urgia Sa și întru mânia Sa îi va tulbura pe ei.

6 Dar Eu am fost pus împărat de El peste Sion, muntele cel sfânt al Lui, vestind porunca Domnului.

7 Domnul a zis către Mine: „Fiul Meu ești Tu, Eu astăzi Te-am născut.

8 Cere de la Mine și Îți voi da neamurile moștenirea Ta, și stăpânirea Ta, marginile pământului.

9 Paște-vei pe ele cu toiag de fier, ca pe niște vase de olar le vei zdrobi”.

10 Și acum, împărați, înțelegeți, învățați-vă toți care judecați pământul.

11 Slujiți Domnului cu frică și vă bucurați de El cu cutremur.

12 Luați învățătură, ca să nu se mânie cândva Domnul și să pieriți din calea cea dreaptă.

13 Când se va aprinde degrab mânia Lui, fericiți toți cei ce nădăjduiesc într-Însul.