Psalmii 141

1 Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m’am rugat.

2 Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui îl voi spune. †

3 Când duhul meu se istovea în mine, atunci Tu îmi cunoşteai cărările. În calea aceasta, în care am umblat, ei mi-au ascuns o cursă. †

4 Luat-am seama spre dreapta şi m’am uitat şi nu era nimeni care să mă cunoască. Fuga mea a luat sfârşit şi nu mai e nimeni care să-mi fugărească sufletul.

5 Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: – Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pământul celor vii.

6 Ia aminte la rugăciunea mea, că umilit sunt foarte. Izbăveşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s’au făcut mai tari decât mine. †

7 Scoate din temniţă sufletul meu, ca să se mărturisească numelui Tău, Doamne; drepţii cu răbdare mă vor aştepta până ce Tu îmi vei da răsplata. †