Psalmii 140

1 Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele când strig către Tine.

2 Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară. †

3 Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire împrejurul buzelor mele. †

4 Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug ca să mă dezvinovăţesc cu dezvinovăţiri în păcate, cu oameni care lucrează fărădelegea, cu ai căror aleşi nu mă voi însoţi.

5 Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, dar untdelemnul păcătosului să nu ungă capul meu. Că încă şi rugăciunea mea este întru bunăvrerile lor, †

6 lângă stâncă înghiţiţi au fost judecătorii lor; auzi-vor graiurile mele, că s’au îndulcit, †

7 ca o brazdă de pământ s’au rupt pe pământ, risipitu-s’au oasele lor lângă iad.

8 Căci către Tine-s, Doamne, Doamne, ochii mei, în Tine am nădăjduit, sufletul să nu mi-l iei.

9 Păzeşte-mă de cursa pe care ei mi-au pus-o, şi de pietrele de poticnire ale celor ce lucrează fărădelegea. †

10 Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, dar eu deoparte sunt până ce voi trece. †