Psalmii 139
Sursă: Mărturie Athonită
1 Scapă-mă, Doamne, de omul rău, izbăveşte-mă de bărbatul nedrept,
2 de cei ce’n inima lor uneltesc nedreptate şi’n toată ziua războaie pun la cale. †
3 Limba şi-au ascuţit-o precum a şarpelui; sub buzele lor, venin de aspidă. †
4 Păzeşte-mă, Doamne, de mâna păcătosului; scapă-mă de oamenii nedrepţi, de cei ce uneltesc să-mi împiedice paşii. †
5 Cei mândri mi-au ascuns o cursă, din funii făcut-au laţ picioarelor mele, pietre de poticnire mi-au pus în cărare. †
6 Zis-am către Domnul: – Tu eşti Dumnezeul meu, pleacă-Ţi auzul, Doamne, spre glasul rugăciunii mele! †
7 Doamne, Doamne, Tu, puterea mântuirii mele, Tu mi-ai umbrit capul în zi de război.
8 Din pricina poftei mele, Doamne, nu mă da pe mâna păcătosului; sfat au făcut împotrivă-mi, nu mă părăsi, ca nu cumva ei să se umple de trufie. †
9 Capul ce li se’nvârte şi dezgustul buzelor lor să-i acopere.
10 Cărbuni aprinşi vor cădea peste ei; în foc îi vei arunca, în necazuri pe care să nu le poată duce. †
11 Omul limbut nu va călca drept pe pământ, omul rău va fi vânat de rele spre pieire. †
12 Eu ştiu că Domnul îi va face săracului judecată şi sărmanului dreptate; †
13 iar drepţii vor mărturisi numele Tău, împreună cu faţa Ta vor locui cei drepţi.