Psalmii 138

1 Doamne, Tu m’ai pus la încercare şi m’ai cunoscut; †

2 Tu mi-ai cunoscut şederea şi scularea, gândurile mele Tu de departe le pricepi. †

3 Tu mi-ai cercetat cărarea şi culcuşul şi toate căile mele mai dinainte le-ai văzut, †

4 că’n limba mea nu e cuvânt viclean.

5 Iată, Doamne, Tu pe toate le cunoşti, pe cele din urmă şi pe cele dintâi; Tu m’ai plăsmuit şi mâna Ţi-ai pus-o peste mine. †

6 Cunoaşterea Ta e mult prea minunată pentru mine; puternică este, eu n’o pot atinge. †

7 De la Duhul Tău, unde mă voi duce? iar de la faţa Ta, unde voi fugi? †

8 De mă voi sui în cer, Tu acolo eşti; de mă voi pogorî în iad, Tu eşti de faţă; †

9 de-mi voi lua aripile din lumina zorilor şi’n marginile mării mă voi sălăşlui, †

10 chiar şi acolo mâna Ta mă va’ndruma şi dreapta Ta mă va ţine. †

11 Şi am zis: – Da, întunericul mă va copleşi şi’n desfătarea mea chiar noaptea va deveni lumină…, †

12 căci cu Tine întunericul nu va fi întuneric şi noaptea lumină va fi ca şi ziua; întuneric şi lumină, la Tine sunt totuna. †

13 Că Tu, Doamne, mi-ai luat în stăpânire rărunchii, Tu încă din pântecele maicii mele m’ai apărat. †

14 Pe Tine Te voi mărturisi, că minunat eşti Tu întru cele temute; minunate sunt lucrurile Tale, şi sufletul meu le cunoaşte foarte. †

15 Oasele mi le-ai făcut întru ascuns, ele Ţie nu-Ţi sunt ascunse, şi nici fiinţa mea în străfundurile pământului; †

16 eram în devenire, Tu m’ai văzut întreg; în cartea Ta toţi oamenii vor fi scrişi: ei ziua se urzesc, dar nimeni printre ei. †

17 Dar mie, Dumnezeule, în mare cinstire mi-au fost prietenii Tăi, puternice foarte li s’au făcut stăpânirile.

18 Eu îi voi număra, ei mai mult decât nisipul se vor înmulţi; m’am trezit, şi încă sunt cu Tine. †

19 O, de i-ai ucide pe păcătoşi, Dumnezeule! Voi, bărbaţi ai vărsării de sânge, îndepărtaţi-vă de mine, †

20 că’n gândurile voastre nu-i decât gâlceavă; cetăţile Tale zadarnic le vor lua.

21 Oare nu i-am urât eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc? oare nu m’am topit eu din pricina vrăjmaşilor Tăi?: †

22 Cu ură desăvârşită i-am urât, duşmanii mei i-am socotit. †

23 Pune-mă la’ncercare, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi inima: cercetează-mă şi cunoaşte-mi cărările †

24 şi vezi dacă’n mine îşi are nelegiuirea vreo cale; călăuzeşte-mă Tu pe calea cea veşnică. †