Psalmii 142

1 Doamne, auzi rugăciunea mea, întru adevărul Tău ascultă-mi cererea, întru dreptatea Ta auzi-mă! †

2 Şi să nu intri la judecată cu robul Tău, că’n faţa Ta nimeni din cei vii nu va fi drept. †

3 Că vrăjmaşul mi-a prigonit sufletul, cu tălpile calcă pe viaţa mea; aşezatu-m’a în întuneric ca pe morţii cei din veac, †

4 şi s’a mâhnit întru mine duhul meu, întru mine inima mi s’a tulburat. †

5 Adusu-mi-am aminte de zilele de odinioară, la toate lucrurile Tale am cugetat, la faptele mâinilor Tale am gândit. †

6 Spre Tine mi-am întins mâinile; sufletul meu era însetat după Tine ca un pământ fără apă. †

7 Degrab auzi-mă, Doamne, duhul meu a slăbit; să nu-Ţi întorci faţa de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă. †

8 Fă să aud dimineaţa mila Ta, că în Tine mi-am pus nădejdea. Fă-mi cunoscută, Doamne, calea pe care voi merge, că la Tine mi-am ridicat sufletul. †

9 Scapă-mă de vrăjmaşii mei, Doamne, că la Tine am alergat să scap. †

10 Învaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun mă va călăuzi la pământul dreptăţii. †

11 De dragul numelui Tău, Doamne, mă vei via; întru dreptatea Ta îmi vei scoate sufletul din necaz

12 şi întru mila Ta îi vei stârpi pe vrăjmaşii mei şi-i vei nimici pe toţi cei ce-mi necăjesc sufletul, că eu sunt robul Tău. †