Marcu 3

1 Şi iarăşi a intrat în sinagogă. Şi era acolo un om având mâna uscată. †

2 Şi Îl pândeau pe Iisus să vadă dacă îl va vindeca sâmbăta, ca să-L învinuiască. †

3 Şi El i-a zis omului care avea mâna uscată: „Ridică-te şi stai acolo, în mijloc!” †

4 Şi le-a zis lor: „Oare se cuvine ca sâmbăta să faci bine, sau să faci rău? să mântuieşti un suflet, sau să-l pierzi?” Iar ei tăceau. †

5 Şi privindu-i cu mânie şi întristându-Se de împietrirea inimii lor, i-a zis omului: „Întinde-ţi mâna!” Şi el a întins-o, şi mâna lui s’a făcut sănătoasă. †

6 Şi ieşind, fariseii au făcut îndată sfat cu irodianii împotriva Lui, ca să-l piardă. †

7 Iar Iisus a plecat înspre mare împreună cu ucenicii Săi şi L-a urmat mulţime multă din Galileea şi din Iudeea †

8 şi din Ierusalim şi din Idumeea şi de dincolo de Iordan şi dimprejurul Tirului şi al Sidonului; mulţime multă care, auzind câte făcea, a venit la El. †

9 Şi le-a spus ucenicilor Lui să I se pună la îndemână o corăbioară; aceasta, din pricina mulţimii, ca să nu-L îmbulzească; †

10 fiindcă pe mulţi îi vindecase, de aceea năvăleau asupră-I, pentru ca toţi câţi erau în suferinţă să se atingă de El. †

11 Şi duhurile cele necurate, când Îl vedeau, cădeau înainte-I şi strigau, zicând: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu”. †

12 Şi El mult le certa, ca să nu-L facă ele cunoscut. †

13 Şi S’a suit în munte şi a chemat la Sine pe câţi El Însuşi a voit; şi au venit la El. †

14 Şi a rânduit doisprezece, pe care i-a numit apostoli, ca să fie cu El şi să-i trimită să propovăduiască †

15 şi să aibă putere să vindece bolile şi să alunge demonii. †

16 Deci i-a rânduit pe cei doisprezece: pe Simon, căruia i-a pus numele Petru; †

17 şi pe Iacob al lui Zevedeu şi pe Ioan, fratele lui Iacob, şi le-a pus numele Boanerghes, adică Fiii Tunetului; †

18 şi pe Andrei şi pe Filip şi pe Bartolomeu şi pe Matei şi pe Toma şi pe Iacob al lui Alfeu şi pe Tadeu şi pe Simon Canaaneanul †

19 şi pe Iuda Iscarioteanul, cel care L-a şi vândut. †

20 Şi a venit în casă; şi iarăşi mulţimea s’a adunat, încât ei nu puteau nici pâine să mănânce. †

21 Şi auzind ai Săi, au plecat ca să-L ia de-acolo cu de-a sila, că ziceau: „Nu e’n toate minţile”. †

22 Iar cărturarii, care veniseră din Ierusalim, ziceau că El îl are pe Beelzebul şi că prin domnul demonilor îi scoate pe demoni. †

23 Şi chemându-i la Sine, le vorbea în parabole: „Cum poate Satana să-l scoată pe Satana? †

24 Dacă o împărăţie se va dezbina în sinea ei, acea împărăţie nu poate dăinui; †

25 şi dacă o casă se va dezbina în sinea ei, casa aceea nu va putea dăinui; †

26 şi dacă Satana s’a ridicat împotriva luişi şi s’a dezbinat, nu poate dăinui, ci are sfârşit. †

27 Nimeni nu poate intra în casa unui om tare ca să-i răpească lucrurile dacă mai întâi nu-l va lega pe cel tare; şi doar atunci îi va jefui casa. †

28 Adevăr vă grăiesc, că toate le vor fi iertate fiilor oamenilor, păcatele şi blasfemiile câte vor fi blasfemiat, †

29 dar cel ce Îl va blasfemia pe Duhul Sfânt nu are iertare în veac, ci vinovat este de păcat veşnic”. †

30 Aceasta, pentru că ziceau: „Are duh necurat”. †

31 Şi au venit mama Sa şi fraţii Săi şi, stând afară, au trimis la El ca să-L cheme. †

32 Iar mulţimea şedea împrejurul Său. Şi I-au zis unii: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi şi surorile Tale sunt afară şi Te caută”. †

33 Şi răspunzându-le, a zis: „Cine este mama Mea? şi fraţii Mei?” †

34 Şi privindu-i pe cei ce şedeau în jurul Său, a zis: „Iată mama Mea şi fraţii Mei; †

35 că tot cel ce va face voia lui Dumnezeu, acela este fratele Meu şi sora Mea şi mama Mea”. †