Iov 4

1 Şi răspunzând Elifaz din Teman, a zis: †

2 „De multe ori în viaţă ţi s’a vorbit în dodii? Pe cine crezi tu oare că’nmoi cu vorbe grele?

3 Că iată, tu, cel care pe mulţi i-ai învăţat şi multe mâini slăbite le-ai împuternicit, †

4 tu, cel ce prin cuvinte bolnavi ai ridicat şi din genunchi nevolnici făcut-ai îndrăzneţi, †

5 acum, când şi pe tine durerea te-a atins, te-ai aruncat asupră-i …

6 Ce? frica ta de Domnul e oare nebunie? şi tot aşa nădejdea? şi calea ta cea dreaptă?

7 Adu-ţi aminte: care din cei curaţi s’a stins? sau când pierit-au oare cei drepţi, cu toţi ai lor?

8 Pe cât ştiu eu, aceia ce ară rătăcire şi seamănă durere, pe-acestea le culeg. †

9 Ei prin porunca’naltă a Domnului se sfarmă şi prin suflarea joasă-a mâniei Lui se sting. †

10 A leului tărie şi răcnetul leoaicei s’au stins, ca şi trufia balaurilor mari. †

11 Furnicoleul moare că n’are ce mânca, iar puii de leoaică se duc care’ncotro †

12 Din tot ce-ai spus, o vorbă de-ar fi adevărată, nimic din aste rele nu te-ar fi’ntâmpinat.Minunile Lui toate, o şoaptă în auz.

13 Atunci când spaima nopţii şi-a vocii ei întoarse devine spaimă’n oameni, †

14 cutremur mă cuprinde şi spaimă mă cuprinde şi oasele din mine le-aud cum clănţănesc, †

15 că vânt ca o suflare mi-a adiat pe chip şi mi-a făcut şi părul şi carnea să se strângă. †

16 M’am ridicat să aflu, dar n’am ştiut ce e; vedeam, dar nici o formă aievea’n văzul meu, ci numai în ureche o şoaptă de vânt lin:

17 La Domnul său, e oare vreun muritor curat? prin fapta lui, e oare un om fără prihană? †

18 Că dacă nu se’ncrede nici chiar în servii Săi, şi dacă chiar în îngeri El află ceva strâmb, †

19 cu cât mai mult în viermii bordeielor de lut – un lut din care, iată, şi noi suntem făcuţi –, în cei ce pier asemeni cu fluturii de noapte: †

20 erau de dimineaţă, iar seara nu mai sunt; s’au dus, fără să-şi afle în ei nici o scăpare; †

21 asupră-le suflare, şi, iată, s’au uscat; pierit-au, că n’avură în ei înţelepciune. †