Iov 5

1 Hai, strigă, dacă bănui că-i cine să te-asculte, sau dacă vezi cu ochii vreun înger din cei sfinţi!

2 Mânia îl ucide pe cel lipsit de minte, aşa cum gelozia-l omoară pe răzleţ. †

3 Eu am văzut nebunul cum prinde rădăcină, dar şi degraba’n care statura i-a pierit. †

4 Copiii lui departe-s de pragul mântuirii; sunt trişti în umilinţă la poarta celor mici şi’n lume n’au pe nimeni să-i scape din ce sunt;

5 strânsura lor din holde doar drepţii vor mânca-o, din răul ce-i apasă ei nu vor fi scăpaţi, tăria lor din urmă în spulber va pieri.

6 Că suferinţa’n sine nu iese din pământ, aşa cum nici durerea nu-i odrăslită’n munţi,

7 ci omul e acela ce naşte suferinţa precum vultùrii tineri se-avântă spre’nălţimi. †

8 Eu însă doar pe Domnul, pe El Îl voi ruga, şi-L voi chema pe Domnul Atoateţiitorul,

9 pe Cel ce face lucruri măreţe, necuprinse, slăvite, minunate şi multe fără număr; †

10 pe Cel ce udă faţa pământului cu ploaie precum trimite apă spre cele de sub cer; †

11 pe Cel ce le înalţă smeriţilor smerenia şi-i cheamă iar la viaţă pe cei ce stau să piară; †

12 pe Cel ce’ntoarce planul isteţilor, încât zadarnică le fie a mâinilor lucrare. †

13 El pe’nţelepţi îi prinde în viclenia lor aşa ca sfatul celor dibaci să se răstoarne. †

14 Acestora’ntuneric le-o fi’n amiaza-mare, în plină zi umbla-vor ca noaptea, pipăind. †

15 De sabie pieri-vor, iar cel slăbit scăpa-va din mâna celui tare.

16 Aşa se va întoarce nădejdea la cel slab în timp ce gura celui asupritor se-astupă. †

17 O, fericit e omul pe care-l mustră Domnul, cel ce’n dojană-L află pe-Atoateţiitorul! †

18 Că rana El o face şi-apoi tot El o leagă, cu-aceeaşi mână bate şi-alină vindecând. †

19 De şase ori din şase necazuri te va scoate, a şaptea oară răul nicicum nu te-o atinge. †

20 La timp de’nfometare te va scăpa din moarte, în luptă te va scoate din ghearele de fier. †

21 Tot El te va ascunde, ferit de biciul limbii, de rele viitoare n’ai cum să te mai temi. †

22 De cei fără de lege, de cei nedrepţi, vei râde, şi nu te vei mai teme de fiarele pădurii;

23 în câmp sălbăticiunea va sta cu tine’n pace. †

24 În pace-ţi vei şti casa şi’n cortul tău viaţa fără păcat va fi.

25 Vei şti că mulţi la număr te-or pomeni urmaşii, că fiii tăi, de-asemeni, ca iarba de pe câmp.

26 Către mormânt veni-vei ca grâul copt la vreme şi secerat, ca snopul la vreme strâns din holdă. †

27 Pe toate-acestea, iată, aşa le-am cercetat, aşa le-am auzit; e rândul tău de-acuma să ştii ce-ai de făcut”.