2 Timotei 2

1 Tu deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care este în Hristos Iisus; †

2 şi cele ce-ai auzit de la mine în faţa multor martori, pe acestea încredinţează-le unor oameni credincioşi care vor fi destoinici să-i înveţe şi pe alţii. †

3 Ia-ţi partea ta de suferinţă, ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. †

4 Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vieţii dacă vrea să-i placă celui ce l-a adus în oaste; †

5 iar dacă cineva ia parte la luptele atletice, nu e încununat dacă nu s’a luptat după legile acestora. †

6 Plugarul care se osteneşte trebuie să fie cel dintâi care să mănânce din roade. †

7 Înţelege ceea ce-ţi spun, căci Domnul îţi va da pricepere în toate. †

8 Adu-ţi aminte de Iisus Hristos Cel înviat din morţi, din seminţia lui David, după Evanghelia mea †

9 pentru care sufăr până la a fi legat în lanţuri ca un făcător de rele; dar cuvântul lui Dumnezeu nu e legat. †

10 De aceea pe toate le rabd de dragul celor aleşi, pentru ca şi ei să aibă parte de mântuirea cea întru Hristos Iisus, cu slava veşnică. †

11 Vrednic de crezare este cuvântul: Dacă’mpreună cu El am murit, împreună cu El vom şi via; †

12 dacă răbdăm, împreună cu El vom şi împărăţi; dacă-L tăgăduim, şi El ne va tăgădui; †

13 dacă nu-I suntem credincioşi, El ne rămâne credincios – fiindcă El nu Se poate tăgădui pe Sine. †

14 Aminteşte-le aceste lucruri, conjură-i înaintea lui Dumnezeu să nu se ia la certuri pentru cuvinte; ele la nimic nu slujesc, ci la surparea celor ce ascultă. †

15 Străduieşte-te să te arăţi în faţa lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care nu are de ce să se ruşineze, drept învăţând cuvântul adevărului. †

16 Iar de deşartele vorbiri lumeşti fereşte-te, căci „cei ce le fac” vor împinge tot mai mult spre necredinţă; †

17 cuvântul lor va roade ca o cangrenă. Dintre ei sunt Imeneu şi Filet, †

18 care s’au rătăcit de la adevăr zicând că învierea s’a şi petrecut, şi răstoarnă credinţa unora. †

19 Însă temelia cea tare a lui Dumnezeu stă neclintită, având pecetea aceasta: Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi; şi: Să se depărteze de la nedreptate oricine cheamă numele Domnului. †

20 Iar într’o casă mare nu sunt doar vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste. †

21 Deci, dacă cineva se va curăţi pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfinţit, de bună folosinţă Stăpânului, potrivit pentru tot lucrul bun. †

22 Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte dreptatea, credinţa, iubirea, pacea cu cei ce din inimă curată Îl cheamă pe Domnul. †

23 Întrebările nebuneşti şi nesocotite îndepărtează-le; tu ştii că ele nasc certuri, †

24 dar un slujitor al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând faţă de toţi, învăţător destoinic, îngăduitor, †

25 cu blândeţe povăţuindu-i pe cei ce stau împotrivă, ca doar le va da Dumnezeu pocăinţă să cunoască adevărul †

26 şi să scape din mreaja diavolului care-i ţine’n prinsoare spre a-i face voia. †