2 Timotei 1

1 Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu după făgăduinţa vieţii care este’n Hristos Iisus,

2 lui Timotei, iubitului fiu: Har, milă, pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Hristos Iisus, Domnul nostru!

3 Când zi şi noapte ne’ncetat te pomenesc în rugăciunile mele, Îi mulţumesc lui Dumnezeu pe Care din strămoşi Îl slujesc în conştiinţă curată. †

4 Aducându-mi aminte de lacrimile tale, cu dor doresc să te văd ca să mă umplu de bucurie.

5 Plin sunt şi de amintirea neprefăcutei credinţe care este’n tine, aceea care mai întâi s’a sălăşluit în bunica ta Loida şi’n maica ta Eunichi şi despre care sunt încredinţat că e şi’n tine. †

6 E pricina pentru care te îndemn să reînsufleţeşti harul lui Dumnezeu care este în tine prin punerea mâinilor mele. †

7 Că Dumnezeu nu ne-a dat duh de temere, ci de putere şi de iubire şi de minte’nţeleaptă. †

8 Aşadar, nu te ruşina de mărturisirea asupra Domnului nostru, nici de mine, înlănţuitul Său, ci fii părtaş la suferinţă pentru Evanghelie, potrivit puterii lui Dumnezeu †

9 Care ne-a mântuit şi ne-a chemat cu chemare sfântă, nu după faptele noastre, ci potrivit planului Său şi harului dat nouă întru Hristos Iisus mai înainte de timpurile veşnice, †

10 dar care acum s’a vădit prin arătarea Mântuitorului nostru Hristos Iisus, Cel ce a nimicit moartea şi a adus la lumină viaţa şi nemurirea, prin Evanghelia †

11 pentru care am fost eu pus propovăduitor şi apostol şi învăţător al neamurilor. †

12 Pentru care pricină şi îndur aceste suferinţe; dar nu mă ruşinez, fiindcă ştiu în Cine mi-am pus credinţa; şi sunt încredinţat că puternic este El să păzească vistieria pe care mi-a încredinţat-o până la Ziua aceea.

13 Întipăreşte-ţi în minte cuvintele sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, în credinţa şi’n iubirea cea întru Hristos Iisus. †

14 Păzeşte vistieria cea bună ce ţi-a fost încredinţată prin Duhul Sfânt Care locuieşte’ntru noi. †

15 Tu ştii că toţi cei din Asia s’au lepădat de mine, între care Fighel şi Ermoghen. †

16 Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m’a însufleţit, iar de lanţurile mele nu s’a ruşinat; †

17 dimpotrivă, de’ndată ce-a venit în Roma, cu multă osârdie m’a căutat şi m’a găsit. †

18 Să-i dea Domnul ca’n Ziua aceea să afle milă de la Domnul. Şi cât de mult m’a slujit el în Efes, tu o ştii prea bine. †