La ce folosesc moaștele sfinților? Nu e morbid?
Pe scurt : Pare ciudat la prima vedere, oase venerate, da. Dar pentru creștini trupul nu e un deșeu de aruncat, este templul Duhului Sfânt, și va învia. Moaștele sunt rămășițele unor oameni în care Dumnezeu a locuit și prin care a săvârșit și săvârșește minuni. Noi nu cinstim moartea, noi cinstim viața care a sfințit până și trupul.
Nuanța ortodoxă
Obiecția că ar fi ceva morbid pleacă de la o idee, poate fără să ne dăm seama, că trupul ar fi un lucru rușinos, o închisoare pentru suflet. Creștinismul spune exact pe dos. Trupul este bun, este făcut de Dumnezeu, Hristos Însuși a luat trup, iar Sfântul Pavel spune că trupul nostru este templul Duhului Sfânt (I Corinteni 6, 19). Ceea ce a fost locaș al lui Dumnezeu rămâne vrednic de cinste și după moarte.
Și nu e o invenție târzie. Chiar în Scriptură vedem puterea care trece prin trupurile sfinte. Un mort aruncat peste oasele prorocului Elisei învie pe loc (II Regi 13, 21). Prin Sfântul Pavel, până și ștergarele care îl atinseseră vindecau bolnavii (Faptele Apostolilor 19, 12). Dumnezeu Se folosește de materie, de trup, de atingere, pentru că suntem ființe de carne, nu îngeri.
Atenție însă la măsură. Nu ne închinăm unor oase ca unui zeu, iar puterea nu e în os, este în Dumnezeu care lucrează prin sfânt. Moaștele nu sunt o amuletă norocoasă. Ele ne amintesc că sfințenia e cu putință, că un om de carne ca noi a ajuns atât de aproape de Dumnezeu încât până și țărâna lui s-a umplut de har. Și ne dau nădejdea învierii, fiindcă acest trup nu e un sfârșit, ci o sămânță.
Surse
- II Regi 13, 21 (mortul înviat la atingerea oaselor lui Elisei)
- Faptele Apostolilor 19, 11-12 (vindecări prin obiecte atinse de Pavel)
- I Corinteni 6, 19 (trupul, templul Duhului Sfânt)