De ce facem semnul crucii, și de ce de la dreapta la stânga?

Nuanța ortodoxă

Mai întâi, de ce cu trupul. Omul nu e doar un spirit, e trup și suflet împreună, deci se roagă cu tot ceea ce este. Când faci semnul crucii, propovăduiești fără cuvinte. Cele trei degete unite, mare, arătător și mijlociu, spun Treimea, un Dumnezeu în trei Persoane. Celelalte două degete strânse în palmă spun cele două firi ale lui Hristos, dumnezeiască și omenească. Tot Crezul, într-o mână.

Apoi mișcarea. Atingi fruntea, apoi pieptul, apoi umărul drept, apoi stângul. De sus în jos, pentru că Dumnezeu a coborât la noi. De la dreapta la stânga, pentru că dreapta este, în Scriptură, locul de cinste, locul celor mântuiți, iar Hristos îi așază pe cei binecuvântați la dreapta Sa (Matei 25, 33). Apusenii îl fac invers, de la stânga la dreapta, e o diferență de rânduială, nu de dogmă, dar pentru noi gestul poartă tocmai acest sens.

Și nu e o formalitate de bifat. Părinții spuneau că semnul crucii alungă frica și pune pe fugă ispitele, nu ca o magie, ci pentru că prin el te legi de biruința lui Hristos asupra morții. De aia ne închinăm ca să ne rugăm, când intrăm în biserică, înainte de masă, când trecem printr-o încercare. E ca și cum ai pune pecetea Stăpânului pe tot ce faci.