La ce folosește postul?
Pe scurt: Postul nu e o dietă și nu e despre calorii. E un antrenament al voinței, o cale de a nu mai fi robul stomacului, ca să faci loc rugăciunii. Sfântul Ioan Gură de Aur o spunea apăsat: degeaba postești de mâncare dacă în același timp îți mănânci aproapele cu vorba. Postul adevărat e întâi de toate post de păcat.
Nuanța ortodoxă
Postul e vechi de când lumea. Sfântul Vasile cel Mare zice că prima poruncă dată omului în rai a fost tot un post: din pomul acela să nu mănânci. Deci nu e o invenție tristă a călugărilor, e o doctorie veche dată firii noastre.
Și nu e despre trup împotriva sufletului. Nu postim ca să ne chinuim, ci ca să punem lucrurile la locul lor: trupul să slujească, nu să comande. Când îți retragi puțin din mâncare, din somn, din plăceri, voința ta se întărește, și mintea se limpezește pentru rugăciune. De aia postul nu merge niciodată singur, el vine la pachet cu rugăciunea și cu milostenia. Postești, și ce ai economisit dai săracului — altfel ai ținut doar o dietă.
Dar atenție la măsură. Postul nu e o competiție de eroism. Un om bolnav, un copil, o femeie însărcinată, un bătrân — nu postesc la fel ca un călugăr sănătos. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea că adevăratul post se vede în fapte, în blândețe, în iertare, nu în cât de palid ești la față.
Surse
- Sfântul Vasile cel Mare — Omilii la post (postul, vechi de la începutul lumii).
- Sfântul Ioan Gură de Aur — postul adevărat, post de păcat, văzut în fapte.
- Matei 6, 16-18 — cum să postești fără să te lauzi.