De ce Paștele ortodox cade de multe ori la o dată diferită de cel catolic?

Nuanța ortodoxă

Înainte de Niceea, creștinătatea era împărțită pe tema asta, unele comunități din Asia Mică, numite quartodecimane, sărbătoreau Paștele exact în ziua a paisprezecea a lunii evreiești Nisan, oricare ar fi fost ziua săptămânii, urmând direct calendarul Paștelui iudaic. Altele insistau ca sărbătoarea creștină să cadă mereu duminica, ziua Învierii. Sinodul de la Niceea a ales regula duminicii, tocmai ca să existe o singură dată pentru toată Biserica, nu ca să despartă, ci ca să unească.

Multă vreme regula asta a mers bine, fiindcă toată lumea creștină folosea același calendar, cel iulian, numit după Iuliu Cezar. Numai că anul calendaristic iulian e puțin mai lung decât anul solar real, cu vreo unsprezece minute, un lucru mic care se adună însă în veacuri, așa că până în 1582 calendarul iulian ajunsese decalat cu zece zile față de mersul real al soarelui. Papa Grigorie al XIII-lea a corectat asta printr-o reformă, calendarul gregorian, adoptat treptat de Apus și apoi de multă lume seculară azi.

Bisericile Ortodoxe au păstrat calculul Paștelui după vechiul calendar iulian, chiar și acolo unde, ca la noi, românii, s-a trecut la calendarul îndreptat pentru sărbătorile cu dată fixă, de aia Crăciunul cade pe 25 decembrie la fel ca la catolici, dar Paștele rămâne calculat separat, după regula veche, și de multe ori nu coincide. Există și un principiu mai vechi, nu formulat explicit la Niceea dar susținut de mulți canoniști ortodocși de-a lungul veacurilor, ca Paștele creștin să nu cadă înaintea sau odată cu Paștele evreiesc, ca să rămână limpede ordinea istorică, întâi Patimile petrecute în preajma Paștelui iudaic, apoi Învierea. Practica exactă a variat însă în timp, și e bine spus cinstit, nu toți istoricii bisericești sunt de acord cât de strict s-a aplicat regula asta în toate veacurile.