De ce botezăm copiii mici?
Pe scurt : Îi botezăm pentru că botezul nu e o diplomă pe care o obții când ești mare și ai înțeles totul, ci e o nouă naștere, o intrare în familia lui Dumnezeu. Nu aștepți ca un copil să fie mare ca să-l iubești sau să-l hrănești, îl primești de mic. La fel, Biserica nu lasă pruncul pe prag, ci îl ia în brațe de la început.
Nuanța ortodoxă
Obiecția vine mai ales de la unii protestanți (baptiști) și e onestă: ei spun că trebuie întâi să crezi, apoi să te botezi, deci botezul ar fi doar pentru adulții care își mărturisesc credința. Au un argument: în Noul Testament vedem mulți adulți botezați după ce au crezut, ceea ce e firesc, pentru că abia se întorceau la Hristos.
Dar Biserica a botezat copiii încă de la început și are temeiuri. Mai întâi, în Faptele Apostolilor se botează „case întregi”, familii cu tot ce cuprindeau ele, foarte probabil și copii. Apoi, Hristos Însuși spune: lăsați copiii să vină la Mine și nu-i opriți (Marcu 10, 14). Dacă vechiul legământ îi primea pe prunci din ziua a opta prin tăierea împrejur, cu atât mai mult noul legământ nu-i lasă pe dinafară.
Și asta se leagă de cum înțelegem mântuirea. Dacă botezul ar fi doar un semn al credinței mele, atunci da, ar trebui să aștept. Dar dacă botezul este cu adevărat o vindecare, o altoire pe Hristos, o naștere din apă și din Duh, atunci de ce să-l amânăm? Copilul nu se mântuiește prin credința lui dezvoltată, ci e purtat de credința Bisericii, a părinților, a nașilor, care se angajează să-l crească în Hristos. El crește apoi în ceea ce a primit.
Surse
- Marcu 10, 14 (lăsați copiii să vină la Mine)
- Faptele Apostolilor 16, 15 și 16, 33 (botezul caselor întregi)
- Ioan 3, 5 (nașterea din apă și din Duh)
- Coloseni 2, 11-12