Psalmul 143

1 Bine este cuvântat Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învață mâinile mele la luptă și degetele mele la război.

2 Mila mea și scăparea mea, Sprijinitorul meu și Izbăvitorul meu.

3 Apărătorul meu, și în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine.

4 Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui? Sau fiul omului că-l socotești pe el?

5 Omul cu deșertăciunea s-a asemănat, zilele lui ca umbra trec.

6 Doamne, pleacă cerurile și Te pogoară, atinge-te de munți, și vor fumega.

7 Fulgeră fulger și-i vei risipi pe ei, trimite săgețile Tale și-i vei tulbura.

8 Trimite mâna Ta dintru înălțime, scoate-mă și mă izbăvește din ape multe, din mâna fiilor celor străini.

9 A căror gură a grăit deșertăciune, și dreapta lor e dreapta nedreptății.

10 Dumnezeule, cântare nouă voi cânta Ție, în psaltire cu zece strune voi cânta Ție.

11 Celui ce dai mântuire împăraților, Celui ce izbăvești pe David, robul Tău, de sabie înșelătoare.

12 Izbăvește-mă și mă scoate din mâna fiilor celor străini, a căror gură a grăit deșertăciune, și dreapta lor e dreapta nedreptății.

13 Ai căror fii sunt ca niște odrasle tinere întărite în tinerețile lor.

14 Fiicele lor înfrumusețate și împodobite asemenea unui templu.

15 Cămările lor pline, vărsându-se din una în alta.

16 Oile lor mult-roditoare, înmulțindu-se la ieșirile lor; boii lor sunt grași.

17 Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare pe ulițele lor.

18 Fericit-au pe poporul care are acestea; dar fericit este poporul care are pe Domnul ca Dumnezeul lui.