Psalmul 142

1 Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea întru adevărul Tău, auzi-mă, întru dreptatea Ta.

2 Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu se va îndrepta înaintea Ta.

3 Că a prigonit vrăjmașul sufletul meu, smerit-a la pământ viața mea.

4 Așezatu-m-a întru cele întunecate, ca pe morții cei din veac. Și s-a sfârșit întru mine duhul meu, tulburatu-s-a întru mine inima mea.

5 Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult, cugetat-am la toate lucrările Tale, la faptele mâinilor Tale m-am gândit.

6 Tins-am către Tine mâinile mele, sufletul meu ca un pământ însetoșat.

7 Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu.

8 Să nu-ți întorci fața Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se pogoară în groapă.

9 Fă să aud dimineața mila Ta, că spre Tine am nădăjduit.

10 Cunoscută fă mie calea în care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu.

11 Scapă-mă de vrăjmașii mei, Doamne, că la Tine am scăpat; învață-mă să fac voia Ta, că Tu ești Dumnezeul meu.

12 Duhul Tău cel bun mă va povățui la pământul cel drept; pentru numele Tău, Doamne, îmi vei da viață.

13 Întru dreptatea Ta vei scoate din necaz sufletul meu, și întru mila Ta vei nimici pe vrăjmașii mei.

14 Și vei pierde pe toți cei ce necăjesc sufletul meu, că eu sunt robul Tău.