Psalmul 61

1 Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;

2 El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu și Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.

3 Până când vă năpustiți asupra omului? Voi toți ucideți ca un perete povârnit și ca un gard surpat.

4 Cinstea mea s-au sfătuit să o doboare, alergat-au cu sete, cu gura lor binecuvântau și cu inima lor blestemau.

5 Dar numai lui Dumnezeu te supune, suflete al meu, că de la El este răbdarea mea.

6 Că El este Dumnezeul meu și Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.

7 În Dumnezeu este mântuirea mea și slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu și nădejdea mea este în Dumnezeu.

8 Nădăjduiți în El toată adunarea popoarelor; vărsați înaintea Lui inimile voastre, că Dumnezeu este ajutorul nostru.

9 Însă deșerți sunt fiii oamenilor, mincinoși sunt fiii oamenilor în cumpene, ca să nedreptățească împreună din deșertăciune.

10 Nu nădăjduiți spre nedreptate și spre răpire nu poftiți; bogăția de ar curge, nu vă lipiți inima.

11 O dată a grăit Dumnezeu, aceste două am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu și a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.