Psaltirea

Psalmul 40

Sursă: Mărturie Athonită

1 Fericit cel ce înțelege pe sărac și pe sărman; în ziua cea rea îl va izbăvi pe el Domnul.

2 Domnul să-l păzească și să-i dăruiască viață, să-l fericească pe pământ și să nu-l dea în mâinile vrăjmașilor lui.

3 Domnul să-i ajute lui pe patul durerii lui; tot așternutul lui l-ai întors în boala lui.

4 Eu am zis: „Doamne, miluiește-mă; vindecă sufletul meu, că am greșit Ție”.

5 Vrăjmașii mei au spus rele împotriva mea: „Când va muri și va pieri numele lui?”.

6 Și intra să vadă; în deșert grăia inima lui; fărădelege și-a adunat; ieșea afară și grăia împreună.

7 Împotriva mea șopteau toți vrăjmașii mei, asupra mea cugetau cele rele.

8 Cuvânt fărădelege au pus împotriva mea, zicând: „Oare cel ce doarme nu se va mai scula?”.

9 Căci și omul cu care trăiam în pace, întru care am nădăjduit, cel ce mănâncă pâinile mele, a ridicat asupra mea călcâiul.

10 Iar Tu, Doamne, miluiește-mă și mă scoală și le voi răsplăti lor.

11 Întru aceasta am cunoscut că m-ai voit, că nu se va bucura vrăjmașul meu de mine.

12 Iar pe mine, pentru nerăutatea mea m-ai sprijinit și m-ai întărit înaintea Ta, în veac.

13 Bine este cuvântat Domnul, Dumnezeul lui Israil din veac și până în veac. Fie! Fie!