Psalmul 38

1 Zis-am: „Păzi-voi căile mele, ca să nu greșesc eu cu limba mea;

2 Pus-am gurii mele pază, când stătea păcătosul împotriva mea”.

3 Amuțit-am și m-am smerit și nici despre cele bune n-am grăit, iar durerea mea s-a înnoit.

4 Înfierbântatu-s-a inima mea înlăuntrul meu și în cugetul meu se va aprinde foc.

5 Grăit-am cu limba mea: „Arată-mi, Doamne, sfârșitul meu, și care este numărul zilelor mele, ca să știu de ce mă lipsesc eu”.

6 Iată, cu palma ai măsurat zilele mele și ființa mea ca nimic înaintea Ta; dar toate sunt deșertăciune, tot omul ce viază.

7 În adevăr, în închipuire umblă omul și în zadar se tulbură; strânge comori și nu știe cui le adună.

8 Și acum cine este răbdarea mea? Oare, nu Domnul? Și ființa mea de la Tine este.

9 De toate fărădelegile mele izbăvește-mă; ocară celui fără de minte m-ai dat.

10 Amuțit-am și nu am deschis gura mea, căci Tu ai făcut aceasta.

11 Depărtează de la mine bătăile Tale; de tăria mâinii Tale eu m-am istovit.

12 Cu mustrări pentru fărădelege ai pedepsit pe om, și ai subțiat ca o pânză de păianjen sufletul său; însă în zadar se tulbură tot omul.

13 Ascultă, Doamne, rugăciunea mea și cererea mea, ia aminte la lacrimile mele.

14 Să nu taci, căci străin sunt eu la Tine și călător ca toți părinții mei.

15 Slăbește-mă, ca să mă odihnesc mai înainte de a mă duce și de a nu mai fi.