Psalmul 37

1 Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu urgia Ta să mă cerți.

2 Că săgețile Tale s-au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.

3 Nu este vindecare în trupul meu din pricina mâniei Tale; nu este pace oaselor mele, din pricina păcatelor mele.

4 Că fărădelegile mele au covârșit capul meu, ca o sarcină grea s-au îngreuiat peste mine.

5 Împuțitu-s-au și au putrezit rănile mele din pricina nebuniei mele.

6 Chinuitu-m-am și m-am gârbovit până în sfârșit, toată ziua mâhnindu-mă umblam.

7 Că șalele mele s-au umplut de ocări, și nu este vindecare în trupul meu.

8 Necăjit am fost și umilit foarte, răcnit-am din suspinarea inimii mele.

9 Doamne, înaintea Ta este toată dorirea mea și suspinul meu de la Tine nu s-a ascuns.

10 Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria și lumina ochilor mei, nici aceasta nu este cu mine.

11 Prietenii mei și vecinii mei în preajma mea s-au apropiat și au șezut; și cei de aproape ai mei departe au stat.

12 Și se sileau cei ce căutau sufletul meu, și cei ce căutau cele rele mie grăiau deșertăciuni și vicleșuguri toată ziua cugetau.

13 Iar eu ca un surd nu auzeam și ca un mut ce nu-și deschide gura sa.

14 Și m-am făcut ca un om ce nu aude și nu are în gura lui mustrări.

15 Că spre Tine, Doamne, am nădăjduit; Tu vei auzi, Doamne, Dumnezeul meu.

16 Că am zis: Să nu se bucure vreodată de mine vrăjmașii mei. Și când s-au clătinat picioarele mele, împotriva mea cu semeție au grăit.

17 Că eu spre bătăi gata sunt, și durerea mea înaintea mea este pururea.

18 Că fărădelegea mea eu o voi vesti, și mă voi îngriji pentru păcatul meu.

19 Iar vrăjmașii mei trăiesc și s-au întărit mai mult decât mine și s-au înmulțit cei ce mă urăsc pe nedrept.

20 Cei ce îmi răsplătesc rele pentru bune mă defăimau, că urmam bunătatea.

21 Nu mă lăsa, Doamne; Dumnezeul meu, nu te depărta de la mine,

22 Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.