Psalmul 34

1 Judecă, Doamne, pe cei ce-mi fac mie strâmbătate, dă război cu cei ce se războiesc cu mine.

2 Apucă armă și pavăză și Te scoală întru ajutorul meu.

3 Revarsă sabie și închide calea celor ce mă prigonesc; spune sufletului meu: „Mântuirea ta sunt Eu!”.

4 Să fie rușinați și înfruntați cei ce caută sufletul meu; să fie întorși înapoi și făcuți de rușine cei ce gândesc rele împotriva mea.

5 Facă-se ei ca pulberea în fața vântului și Îngerul Domnului să-i zdrobească.

6 Facă-se calea lor întuneric și alunecare, și Îngerul Domnului să-i prigonească.

7 Că în zadar mi-au ascuns pierzarea lațului lor, în zadar au ocărât sufletul meu.

8 Să vină asupra lor cursa pe care nu o cunosc, și lațul pe care l-au ascuns să-i prindă pe ei; și chiar în cursă vor cădea.

9 Iar sufletul meu se va veseli de Domnul, se va desfăta de mântuirea Lui.

10 Toate oasele mele vor zice: „Doamne, cine este asemenea Ție?”. Cel ce izbăvești pe sărman din mâna celor mai tari decât el, pe sărman și pe sărac de cei ce-l jefuiesc pe el.

11 Ridicatu-s-au asupra mea martori nedrepți; de cele ce nu știam m-au întrebat.

12 Răsplătit-au mie cu rele pentru bune, și au pustiit sufletul meu.

13 Iar eu cu sac mă îmbrăcam când mă necăjeau ei, și cu post smeream sufletul meu; și rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce.

14 Ca și cu un vecin, ca și cu un frate al nostru așa mă purtam; ca unul ce se tânguiește și se mâhnește, așa mă smeream.

15 Dar ei împotriva mea s-au veselit și s-au adunat; adunatu-s-au împotriva mea cu bătăi și n-am știut.

16 Risipiți au fost și nu s-au căit; m-au ispitit, cu batjocură m-au batjocorit, scrâșnit-au împotriva mea cu dinții lor.

17 Doamne, când vei vedea? Întoarce sufletul meu de la fapta lor cea rea, de la lei, pe el cel unul născut al meu.

18 În adunare mare Te voi mărturisi, Doamne, întru popor numeros Te voi lăuda.

19 Să nu se bucure de mine cei ce mă vrăjmășesc pe nedrept, cei ce mă urăsc fără pricină și fac semn cu ochii.

20 Că mie cele de pace îmi grăiau, dar cu mânie vicleșuguri cugetau.

21 Își lărgeau împotriva mea gura lor și ziceau: „Bine, bine, văzut-au ochii noștri”.

22 Văzut-ai, Doamne, să nu taci; Doamne, nu Te depărta de la mine.

23 Scoală-Te, Doamne, și ia aminte spre judecata mea; Dumnezeul meu și Domnul meu, spre pricina mea.

24 Judecă-mă, Doamne, după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu, să nu se bucure de mine.

25 Să nu zică întru inimile lor: „Bine, bine, sufletului nostru”, nici să zică: „Înghițitu-l-am pe el”.

26 Să se rușineze și să se înfrunte deodată cei ce se bucură de necazurile mele; să se îmbrace cu rușine și ocară cei ce grăiesc lucruri mari împotriva mea.

27 Să se bucure și să se veselească cei ce voiesc dreptatea mea, și să spună pururea: «Slăvit să fie Domnul», cei ce voiesc pacea robului Său.

28 Și limba mea va grăi dreptatea Ta, toată ziua lauda Ta.