Psalmul 30

1 Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac; întru dreptatea Ta izbăvește-mă și mă scoate.

2 Pleacă spre mine urechea Ta, grăbește de mă scoate.

3 Fii mie Dumnezeu apărător și casă de scăpare ca să mă mântuiești.

4 Că întărirea mea și scăparea mea ești Tu și pentru numele Tău mă vei povățui și mă vei hrăni.

5 Scoate-mă-vei din cursa aceasta pe care mi-au ascuns-o mie, că Tu ești apărătorul meu, Doamne.

6 În mâinile Tale îmi voi pune duhul meu; izbăvitu-m-ai, Doamne, Dumnezeul adevărului.

7 Urât-ai pe toți cei ce păzesc deșertăciuni în zadar.

8 Iar eu spre Domnul am nădăjduit; veseli-mă-voi și mă voi desfăta întru mila Ta.

9 Că ai căutat spre smerenia mea, mântuit-ai din nevoi sufletul meu.

10 Și nu m-ai închis în mâinile vrăjmașilor; pus-ai în loc larg picioarele mele.

11 Miluiește-mă, Doamne, că sunt necăjit; tulburatu-s-a întru mânie ochiul meu, sufletul meu și pântecele meu.

12 Că s-a stins întru durere viața mea și anii mei întru suspinuri.

13 Slăbit-a întru sărăcie vârtutea mea și oasele mele s-au tulburat.

14 La toți vrăjmașii mei m-am făcut ocară, și mai mult celor de aproape ai mei, și teamă cunoscuților mei.

15 Cei ce mă vedeau afară fugeau de mine, uitat am fost din inimă, ca un mort.

16 Ajuns-am ca un vas stricat; că am auzit ocara multora din cei ce locuiesc împrejur.

17 Când se adunau ei împreună împotriva mea, ca să ia sufletul meu s-au sfătuit.

18 Iar eu către Tine, Doamne, am nădăjduit; zis-am: Tu ești Dumnezeul meu, în mâinile Tale sorții mei.

19 Izbăvește-mă din mâna vrăjmașilor mei și de cei ce mă prigonesc.

20 Arată Fața Ta peste robul Tău, mântuiește-mă întru mila Ta.

21 Doamne, să nu fiu rușinat, că Te-am chemat pe Tine; să fie rușinați necredincioșii și pogorâți în iad.

22 Să amuțească buzele cele viclene, care grăiesc împotriva dreptului fărădelege, cu mândrie și defăimare.

23 Cât este de mare mulțimea bunătății Tale, Doamne, pe care ai tăinuit-o pentru cei ce se tem de Tine, pe care ai gătit-o pentru cei ce nădăjduiesc în Tine înaintea fiilor oamenilor.

24 Ascunde-i-vei pe ei în ascunsul feței Tale de tulburarea oamenilor, îi vei acoperi pe ei ca și într-un cort de împotrivirea limbilor.

25 Binecuvântat este Domnul, că minunată a făcut mila Sa, în cetate întărită.

26 Iar eu am zis întru uimirea mea: Lepădat sunt de la fața ochilor Tăi.

27 Pentru aceasta ai auzit glasul rugăciunii mele când am strigat către Tine.

28 Iubiți pe Domnul toți cuvioșii Lui, că pe cele adevărate le caută Domnul și răsplătește celor ce se mândresc cu prisosință.

29 Îmbărbătați-vă și să se întărească inima voastră, toți cei ce nădăjduiți în Domnul!