Psalmul 16
Sursă: Mărturie Athonită
1 Auzi, Doamne, dreptatea mea, ia aminte la cererea mea, ascultă rugăciunea mea, nu din buze viclene.
2 De la fața Ta judecata mea să iasă, ochii mei să vadă cele drepte.
3 Cercat-ai inima mea, noaptea ai cercetat-o; cu foc m-ai lămurit, dar nu s-a aflat întru mine nedreptate.
4 Ca să nu grăiască gura mea lucrurile oamenilor; pentru cuvintele buzelor Tale eu am păzit căi aspre.
5 Îndreptează picioarele mele întru cărările Tale, ca să nu se clatine pașii mei.
6 Eu am strigat, că m-ai auzit, Dumnezeule; pleacă urechea Ta către mine și auzi cuvintele mele.
7 Minunate fă milele Tale, Cel ce mântuiești pe cei ce nădăjduiesc în Tine.
8 De cei ce stau împotriva dreptei Tale, păzește-mă, Doamne, ca pe lumina ochiului.
9 Cu acoperământul aripilor Tale mă vei acoperi, de fața necredincioșilor care m-au necăjit pe mine.
10 Vrăjmașii mei sufletul meu l-au cuprins; în grăsimea lor s-au închis, gura lor a grăit mândrie.
11 Izgonindu-mă acum m-au înconjurat; ochii lor și-au ațintit ca să mă plece la pământ.
12 Apucatu-m-au ca un leu gata de pradă, ca un pui de leu ce locuiește în ascunzișuri.
13 Scoală-Te, Doamne, ieși în calea lor și împiedică-i; izbăvește sufletul meu de cei necredincioși, sabia Ta de la vrăjmașii mâinii Tale.
14 Doamne, desparte-i pe ei încă din viața aceasta de cei puțini de pe pământ, căci de cele ascunse ale Tale s-a umplut pântecele lor.
15 Săturatu-s-au de fii și au lăsat rămășițe pruncilor lor.
16 Iar eu întru dreptate mă voi arăta feței Tale, sătura-mă-voi când mi se va arăta slava Ta.