Psalmul 15

1 Păzește-mă, Doamne, că în Tine am nădăjduit. Zis-am Domnului: „Domnul meu ești Tu, că bunătățile mele nu-Ți trebuiesc”.

2 În Sfinții care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru dânșii.

3 Înmulțitu-s-au slăbiciunile lor, dar după aceea s-au sârguit.

4 Nu voi lua parte la adunările lor cu jertfe de sânge, nici nu voi pomeni numele lor pe buzele mele.

5 Domnul este partea moștenirii mele și a paharului meu; Tu ești Cel care îmi așezi iarăși moștenirea.

6 Sorții mi-au căzut între cei mai puternici, că moștenirea mea preaputernică este.

7 Bine voi cuvânta pe Domnul, Cel ce m-a înțelepțit; până și noaptea m-au învățat rărunchii mei.

8 Vedeam mai înainte pe Domnul în fața ochilor mei pururea, că de-a dreapta mea este, ca să nu mă clatin.

9 Pentru aceasta s-a bucurat inima mea și a tresăltat limba mea, dar încă și trupul meu se va sălășlui întru nădejde.

10 Că nu vei lăsa sufletul meu în iad, nici vei da pe Sfântul Tău să vadă stricăciunea.

11 Cunoscute mi-ai făcut căile vieții; umplea-mă-vei de bucurie cu fața Ta; desfătări de-a dreapta Ta până în sfârșit.