Poate Dumnezeu să pedepsească pe cineva pentru o simplă privire înapoi?
Pe scurt : Dumnezeu nu judecă mecanic un gest exterior. În Scriptură, gestul exterior descoperă adesea o stare a inimii. Problema nu este retina, ci întoarcerea dorinței spre ceea ce Dumnezeu tocmai părăsește judecății.
Nuanța ortodoxă
Dacă izolăm scena, ea poate părea disproporționată. Dar Biblia nu o prezintă ca pe o amendă pentru o mișcare a capului. Înainte de privire există o poruncă limpede și o fugă dintr-o cetate condamnată. Privirea devine semnul refuzului interior de a fi despărțit de acea lume.
Dumnezeu, spune Scriptura, vede inima. Omul vede aparența, dar Dumnezeu vede adâncul. De aceea pasajele de acest fel nu trebuie citite ca arbitrar divin, ci ca descoperire brutală a unui adevăr: omul poate fi scos din rău fără ca răul să fi fost scos din el.
Pentru noi, sensul este foarte concret. Când Dumnezeu te scoate dintr-o patimă, dintr-o minciună, dintr-o viață care te rupe de El, nu hrăni nostalgia pentru lanțuri. Nu tot ce ne lipsește era bun pentru noi.
Surse
- 1 Regi 16, 7
- Facerea 19, 17-26
- Luca 17, 32
- Filipeni 3, 13-14