De ce Nadab și Abihu au murit pentru că au adus « foc străin »?
Pe scurt : Nu este vorba despre o simplă eroare tehnică de ritual. Nadab și Abihu erau preoți care au intrat în spațiul sfânt în mod neascultător, tratând focul lui Dumnezeu ca pe un lucru manipulabil. Textul arată că sfințenia nu este decor religios.
Nuanța ortodoxă
Leviticul este o carte despre apropierea de Dumnezeu. Iar apropierea de Dumnezeu nu este banală. Cu cât cineva stă mai aproape de altar, cu atât responsabilitatea este mai mare. Nadab și Abihu nu sunt oameni simpli care se încurcă într-un detaliu, ci preoți care pervertesc slujirea lor.
« Foc străin » înseamnă un cult adus după voia proprie, nu după porunca lui Dumnezeu. În Ortodoxie, cultul nu este spectacolul creativității noastre, ci primirea unei rânduieli sfinte. Nu inventăm focul nostru ca să-L obligăm pe Dumnezeu să-l accepte.
Asprimea textului rămâne greu de purtat. Dar sensul lui este limpede: lucrurile sfinte nu se folosesc cu ego, cu beție, cu improvizație mândră sau cu lipsă de frică de Dumnezeu. Preotul nu este proprietarul altarului, ci slujitorul lui.
Surse
- Levitic 10, 1-11
- Evrei 12, 28-29
- 1 Corinteni 11, 27-32
- Sfântul Ioan Gură de Aur (despre responsabilitatea slujitorilor altarului)