De ce a trebuit să moară întâiul-născut al egiptenilor?
Pe scurt : Textul este o judecată asupra robiei, asupra lui Faraon și asupra zeilor Egiptului, nu o scenă pe care Biserica o citește cu bucurie rece. Paștele Vechiului Testament arată eliberarea, iar în Hristos sensul se împlinește altfel: Întâiul-Născut al lui Dumnezeu intră El Însuși în moarte pentru a ne elibera.
Nuanța ortodoxă
În Ieșire, Faraon ucide și asuprește. El refuză repetat să lase poporul să plece, deși primește avertismente. Moartea întâilor-născuți este prezentată ca ultimul act al unei judecăți asupra unei puteri care a făcut din copii, muncă și trupuri proprietatea ei.
Asta nu face pasajul ușor. Un creștin nu trebuie să citească moartea egiptenilor ca pe o satisfacție crudă. Biserica citește acest episod mai ales tipologic: mielul pascal, sângele pe ușori, trecerea prin mare — toate arată spre Hristos și spre ieșirea din robia păcatului și a morții.
În Noul Legământ, nu copiii altora sunt prețul eliberării. Hristos, Fiul și Întâiul-Născut, Se dă pe Sine. Aceasta nu șterge severitatea textului vechi, dar arată unde duce pedagogia lui Dumnezeu: nu spre uciderea vrăjmașului, ci spre Jertfa Fiului pentru viața lumii.
Surse
- Ieșire 4, 22-23
- Ieșire 11-12
- Înțelepciunea lui Solomon 18
- Coloseni 1, 15-18