De ce Dumnezeu le-a interzis lui Adam și Evei să mănânce din fructul cunoașterii?
Pe scurt : Nu fiindcă Dumnezeu se temea ca omul să cunoască binele. În lectura ortodoxă, porunca era prima școală a libertății: omul trebuia să primească viața ca dar, nu să o smulgă împotriva lui Dumnezeu.
Nuanța ortodoxă
Pomul nu este o capcană pusă într-o grădină. Este o limită simplă, așezată într-o lume plină de daruri. Adam și Eva primesc aproape totul, dar li se cere să nu transforme libertatea în posesie. Cunoașterea binelui și răului, în acest context, nu înseamnă cultură sau inteligență, ci pretenția de a decide singur, fără Dumnezeu, ce este bine și ce este rău.
Părinții văd aici drama maturizării greșite. Omul era chemat să crească spre asemănarea cu Dumnezeu, dar prin ascultare, comuniune și har. Șarpele îi propune același lucru pe scurtătură: « veți fi ca Dumnezeu », dar fără Dumnezeu. Asta rupe legătura vieții.
Deci interdicția nu pedepsește setea de adevăr. Ortodoxia nu este împotriva cunoașterii. Ea spune doar că adevărata cunoaștere începe cu încrederea în Dumnezeu, nu cu suspiciunea că Dumnezeu ne ascunde viața.
Surse
- Facerea 2, 16-17
- Facerea 3, 5
- Sfântul Irineu de Lyon (despre creșterea omului spre maturitate)
- Sfântul Maxim Mărturisitorul (despre folosirea greșită a libertății)