Cum interpretează Părinții Bisericii aceste pasaje dificile?
Pe scurt : Nu le citesc simplist. Părinții păstrează sensul istoric, dar caută și sensul duhovnicesc, moral și hristologic. Pentru ei, cheia Scripturii este Hristos, nu impresia noastră imediată în fața unui text izolat.
Nuanța ortodoxă
Părinții nu aveau reflexul modern de a pune Biblia pe banca acuzaților, dar nici nu citeau grosolan. Ei știau că Scriptura are adâncimi. Un pasaj poate avea un sens istoric real și, în același timp, un sens duhovnicesc pentru lupta inimii. Războaiele, Egiptul, pustia, Canaanul — toate devin și imagini ale eliberării de patimi.
Această lectură nu este o fugă de text. Este felul în care Hristos Însuși îi învață pe ucenici după Înviere: le deschide Scripturile și le arată cele despre El. Biserica citește Vechiul Testament în lumina Paștelui, a Crucii și a Învierii.
De aceea, în fața pasajelor grele, răspunsul ortodox nu este nici literalism rece, nici alegorie inventată după gust. Este lectură în Biserică: cu textul întreg, cu rugăciune, cu Părinții, cu Liturghia și cu Hristos ca centru.
Surse
- Luca 24, 27 și 45
- 2 Timotei 3, 16
- Sfântul Maxim Mărturisitorul (sensul duhovnicesc al Scripturii)
- Sfântul Ioan Gură de Aur (citirea atentă a Scripturii)