Cum împăcăm iubirea lui Dumnezeu cu pasajele violente din Vechiul Testament?
Pe scurt : Nu prin negarea textelor, nici prin prezentarea lui Dumnezeu ca violent după chipul nostru. Ortodoxia citește Vechiul Testament prin Hristos: Dumnezeu lucrează pedagogic într-o lume brutală, iar plinătatea feței Lui se descoperă în Cruce, unde El poartă violența lumii în loc să o întoarcă împotriva noastră.
Nuanța ortodoxă
Vechiul Testament nu este o carte confortabilă. Arată omenirea în starea ei reală: sânge, război, idolatrie, răzbunare, împietrire. Dumnezeu intră în această istorie nu ca într-un manual ideal, ci ca într-un spital plin de răni. De aceea revelația are o pedagogie: Dumnezeu vorbește oamenilor acolo unde sunt, ca să-i ducă mai departe.
Hristos este cheia. El nu contrazice Dumnezeul Vechiului Testament, ci Îl descoperă deplin. « Ați auzit că s-a zis... iar Eu vă spun » nu înseamnă că Dumnezeu s-a răzgândit, ci că omul este chemat acum la maturitatea Împărăției: iubirea vrăjmașilor, iertarea, Crucea.
Părinții nu citeau aceste texte doar ca istorie politică. Ei le citeau și duhovnicește: războaiele lui Israel devin icoane ale luptei împotriva patimilor. Astfel Biserica păstrează Scriptura fără să transforme violența veche în program creștin.
Surse
- Evrei 1, 1-2
- Matei 5, 21-48
- Luca 9, 54-56
- Ioan 18, 36
- Sfântul Maxim Mărturisitorul (lectura duhovnicească a Scripturii)