Zaharia 8

1 Şi a fost cuvântul Domnului Atotţiitorului, zicând:

2 „Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Cu mare gelozie am fost gelos pe Ierusalim şi pe Sion, şi cu mânie mare l-am gelozit. †

3 Aşa grăieşte Domnul: Mă voi întoarce în Sion şi’n mijlocul Ierusalimului voi locui; şi Ierusalimul se va chema cetate adevărată, iar muntele Domnului Atotţiitorului munte sfânt. †

4 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Bătrâni şi bătrâne încă vor locui pe uliţele Ierusalimului, fiecare ţinându-şi în mână toiagul pe care i se sprijină mulţimea zilelor. †

5 Şi pline vor fi uliţele cetăţii de copilandri şi copile jucându-se în stradă.

6 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Dacă’n zilele acelea fi-va aceasta cu neputinţă în ochii rămăşiţei acestui popor, fi-va oare tot cu neputinţă în ochii Mei? zice Domnul Atotţiitorul. †

7 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Iată, Eu Îmi voi mântui poporul din ţara Soarelui-Răsare şi din ţara Soarelui-Apune; †

8 şi-l voi aduce şi-l voi aşeza în mijlocul Ierusalimului şi-Mi va fi Mie popor, iar Eu îi voi fi Dumnezeu întru adevăr şi’ntru dreptate. †

9 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Întărească-se mâinile voastre, ale celor ce’n zilele acestea auziţi aceste cuvinte din gura profeţilor, din ziua’n care a fost întemeiată casa Domnului Atotţiitorului şi din vremea când templul a fost zidit. †

10 Fiindcă mai înainte de zilele acelea simbria oamenilor nu va fi spre câştig, iar vitele nu vor avea preţ; nici cel ce va intra şi nici cel ce va ieşi nu va avea tihnă, din pricina necazurilor; şi Eu pe toţi oamenii îi voi porni, pe fiecare împotriva vecinului său. †

11 Dar acum nu Mă voi purta cu rămăşiţa acestui popor al Meu aşa cum am făcut-o în zilele de dinainte, zice Domnul Atotţiitorul;

12 ci voi arăta pace. Via îşi va da rodul şi pământul îşi va da odraslele şi cerul îşi va da roua; şi pe toate acestea le voi da ca moştenire rămăşiţei poporului Meu. †

13 Şi va fi că voi, casa lui Iuda şi casa lui Israel, aşa cum aţi fost un blestem printre neamuri, tot astfel Eu vă voi mântui şi veţi fi binecuvântare. Îndrăzniţi şi întăriţi-vă mâinile! †

14 Căci aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Aşa cum am socotit să vă aduc necazuri atunci când părinţii voştri M’au mâniat – zice Domnul Atotţiitorul – şi nu Mi-a părut rău,

15 tot astfel sunt gata şi-am socotit în zilele acestea să-i fac bine Ierusalimului şi casei lui Iuda. Îndrăzniţi! †

16 Iată lucrurile pe care le veţi face: Rostiţi adevărul, fiecare către aproapele său!; judecaţi adevăr şi judecată de pace în porţile voastre!; †

17 şi nimeni dintre voi să nu gândească’n inima lui ceva de rău pentru aproapele său, iar jurământul mincinos să nu-l iubiţi; fiindcă Eu pe toate acestea le-am urât, zice Domnul Atotţiitorul”. †

18 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând:

19 „Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Postul din luna a patra şi postul dintr’a cincea şi postul dintr’a şaptea şi postul dintr’a zecea îi vor fi casei lui Iuda prilejuri de bucurie şi de veselie şi de bune sărbători: să vă veseliţi, adevărul şi pacea să le iubiţi. †

20 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Încă vor veni popoare multe şi locuitorii multor cetăţi.

21 Locuitorii din cinci cetăţi se vor aduna într’o singură cetate, zicând: Să mergem cu de-adinsul şi să ne rugăm înaintea Domnului şi să căutăm faţa Domnului Atotţiitorului: – Voi merge şi eu!… †

22 Popoare multe şi neamuri multe vor veni şi vor căuta’n Ierusalim faţa Domnului Atotţiitorului, ca să îmbuneze faţa Domnului. †

23 Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: În zilele acelea, zece oameni din toate limbile neamurilor se vor agăţa de poala hainei unui bărbat iudeu, zicând: – Vom merge cu tine, fiindcă am auzit că Dumnezeu e cu voi”! †