Zaharia 7

1 Şi a fost că în cel de al patrulea an al regelui Darius fost-a cuvântul Domnului către Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, adică Chislev.

2 Iar Şareţer şi Arbeseer regele şi oamenii săi au trimis la Betel să-L îmbuneze pe Domnul,

3 zicând către preoţii ce se aflau în casa Domnului Atotţiitorului şi către profeţi, în acest chip: „Prinosul cel sfinţit a intrat aici în luna a cincea, aşa cum deja a făcut vreme de mulţi ani”. †

4 Şi a fost cuvântul Domnului către mine, zicând: †

5 „Grăieşte către tot poporul ţării şi către preoţi, zicând: Cu toate că aţi postit sau aţi plâns în cea de a cincea sau în cea de a şaptea lună (da, iată că sunt şaptezeci de ani!), oare pentru Mine aţi postit? †

6 Şi dacă voi mâncaţi şi beţi, oare nu pentru voi mâncaţi şi beţi?

7 Oare nu acestea sunt cuvintele pe care Domnul le-a grăit prin profeţii de mai înainte, când Ierusalimul era locuit şi îndestulat, ca şi cetăţile lui de primprejur şi muntele, când şi Câmpia era locuită?”. †

8 Şi a fost cuvântul Domnului către Zaharia, zicând:

9 „Aşa grăieşte Domnul Atotţiitorul: Judecaţi cu judecată dreaptă şi faceţi milă şi îndurare, fiecare cu fratele său! †

10 Şi n’o asupriţi pe văduvă sau pe cel orfan sau pe cel străin sau pe cel sărac; şi nimeni dintre voi să nu-şi amintească’ntru inima sa de răutatea fratelui său! †

11 Dar ei n’au vrut să ia aminte şi au întors spatele cu îndărătnicie şi şi-au îngreuiat urechile, ca să nu audă. †

12 Şi inima şi-au făcut-o neascultătoare, ca să nu audă legea Mea şi cuvintele pe care Domnul Atotţiitorul le-a trimis, întru Duhul Său, prin profeţii de mai înainte; aşa că mare mânie s’a făcut de la Domnul Atotţiitorul. †

13 Şi va fi că aşa cum El a vorbit fără ca ei să asculte, tot astfel ei vor striga fără ca Eu să-i aud, zice Domnul Atotţiitorul. †

14 Şi-i voi lepăda printre toate neamurile, pe care ei nu le-au cunoscut, şi ţara se va pustii în urma lor, fiindcă nimeni nu va fi s’o străbată şi să se întoarcă; da, din ţara cea aleasă au făcut un pustiu”.