Tit 1

1 Pavel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Iisus Hristos spre a-i aduce pe aleşii lui Dumnezeu la credinţă şi la cunoaşterea adevărului care-şi potriveşte sieşi evlavia

2 – întru nădejdea vieţii veşnice pe care mai’nainte de toţi vecii a făgăduit-o Dumnezeu, Cel ce nu minte †

3 şi Cel care, la timpul potrivit, Şi-a făcut cunoscut cuvântul prin propovăduirea încredinţată mie după porunca Mântuitorului nostru Dumnezeu –, †

4 lui Tit, adevărat fiu după una şi aceeaşi credinţă: Har, milă şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. †

5 Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să pui rânduială în cele ce-au mai rămas şi ca’n fiecare cetate să aşezi preoţi aşa cum ţi-am poruncit eu:

6 dacă cineva este fără prihană, bărbat al unei singure femei, având copii credincioşi şi’n afara oricărei învinuiri de rele purtări sau de nesupunere. †

7 Fiindcă episcopul trebuie să fie fără prihană, ca un iconom al lui Dumnezeu, nu îngâmfat, nu mânios, nu beţiv, nu bătăuş, nu poftitor de câştig ruşinos, †

8 ci primitor de străini, iubitor al binelui, cu stăpânire de sine, drept, cuvios, înfrânat, †

9 strâns legat de cuvântul cel vrednic de crezare al învăţăturii, destoinic atât să’ndemne întru învăţătura cea sănătoasă, cât şi să-i mustre pe cei ce vorbesc împotriva ei. †

10 Pentru că sunt mulţi nesupuşi, grăitori în deşert şi înşelători, mai ales cei din tăierea’mprejur, †

11 cărora trebuie să li se închidă gura ca unora care pentru câştig ruşinos răvăşesc familii’ntregi, învăţând ce nu trebuie. †

12 Unul dintre ei, chiar profet de-al lor, a zis: „Cretanii, pururea mincinoşi, fiare rele, pântece leneşe”.

13 Mărturia aceasta este adevărată; pentru care pricină mustră-i cu asprime, ca să fie sănătoşi în credinţă †

14 şi să nu-şi plece mintea la basmele iudaice şi la poruncile unor oameni care se abat de la adevăr. †

15 Toate sunt curate pentru cei curaţi. Dar pentru cei întinaţi şi necredincioşi nimic nu e curat; dimpotrivă, lor li s’au întinat şi mintea, şi conştiinţa. †

16 Ei mărturisesc că-L cunosc pe Dumnezeu, dar Îl tăgăduiesc cu faptele lor, fiind dezgustători, nesupuşi şi netrebnici pentru toată lucrarea cea bună. †