Sofonie 3

1 Vai, cetatea cea măreaţă şi răscumpărată, ea, porumbiţa!

2 Glasul nu l-a ascultat, învăţarea de minte n’a primit-o, în Domnul nu şi-a pus nădejdea, de Dumnezeul ei nu s’a apropiat. †

3 Principii ei într’însa erau ca leii când răcnesc, iar juzii ei, ca lupii din Arabia: nimic nu lasă până dimineaţa. †

4 Profeţii ei sunt cărători de vânt, bieţi oameni ce se cred; preoţii spurcă cele sfinte şi’ntru păcate calcă legea. †

5 Dar drept e Domnul în mijlocul ei, şi nedreptate nu va face; dimineaţă de dimineaţă Îşi va aduce judecata la lumină şi nu Se-ascunde şi nu cunoaşte nedreptatea’n schimbul mitei, nici nedreptatea într’o ceartă. †

6 Pe cei trufaşi i-am doborât la putrezire, pierit-au unghiurile lor cele’ntărite; căile lor pustiuri le voi face, ca nimenea pe ele să nu umble; cetăţile lor ajuns’au la sfârşit, că nimeni nu mai e să stea, şi nici să locuiască.

7 Am zis: Dar temeţi-vă de Mine şi primiţi certarea, şi-atunci din ochii ei nu veţi pieri, că’ntreaga răzbunare asupra ei am dat-o. Găteşte-te şi scoală-te devreme: ciorchinele din urmă le-a pierit. †

8 De-aceea, tu aşteaptă-Mă – zice Domnul – până în ziua când Eu Mă voi scula ca martor; căci judecata Mea va fi spre adunarea neamurilor, să Mi-i aduc pe regi şi-asupra lor să-Mi vărs mânia’ntreagă, că’ntreg pământul fi-va mistuit de focul geloziei Mele. †

9 Că voi întoarce-atunci către popoare o limbă’n generaţia ei, aşa ca toţi să cheme numele Domnului şi să-I slujească sub un singur jug. †

10 De la hotarele râurilor Etiopiei îi voi primi pe risipiţii Mei şi ei Îmi vor aduce Mie jertfe. †

11 Atunci, în ziua-aceea, nu te vei ruşina de tot ce-ai izvodit să Mă defaimi, fiindcă Îţi voi şterge trufia ta cea plină de dispreţ şi nu te vei mai preamări în muntele cel sfânt al Meu. †

12 Şi voi lăsa’ntru tine un blând, cuviincios popor şi cei rămaşi ai lui Israel se vor teme de numele Domnului †

13 şi nu vor face nedreptate şi nici vor mai grăi deşertăciuni şi’n gura lor nu va mai fi o limbă’nşelătoare; căci ei se vor hrăni şi se vor odihni şi nimeni nu va fi să-i sperie. †

14 Bucură-te foarte, tu, fiica Sionului, vesteşte cu glas mare, tu, fiica Ierusalimului!; din toată inima te veseleşte, fii plină de’ncântare tu, fiica Ierusalimului! †

15 Domnul ţi-a şters nedreptăţile şi te-a izbăvit din mâna vrăjmaşilor; Domnul, Regele lui Israel, e’n mijlocul tău, şi rele nu vei mai vedea. †

16 În vremea aceea Domnul îi va zice Ierusalimului: „Îndrăzneşte, Sioane, mâinile tale să nu slăbească! †

17 Domnul Dumnezeu e’n tine, Cel-Puternic te va mântui, El peste tine va aduce veselie şi’ntru iubirea Sa te va’nnoi şi’ntru plinirea dorului S’o veseli de tine ca’n zi de sărbătoare. †

18 Şi îi voi aduna pe cei sfărmaţi ai tăi. Vai de cel ce va ridica asupra ei ocară! †

19 Iată că’n vremea aceea – zice Domnul – de dragul tău Eu voi lucra’ntru tine; pe cea alungată o voi mântui, pe cea lepădată o voi primi şi laudă voi face Eu din ele şi preacinstite’n tot pământul. †

20 Şi’n vremea-aceea se vor ruşina [vrăjmaşii lor] când vă voi face bine şi’n vremea când vă voi primi; că vă voi face preacinstite şi laudă’ntru toate popoarele pământului când chiar în faţa voastră-i voi întoarce pe cei robiţi ai voştri”, zice Domnul. †