Sofonie 2

1 Adunaţi-vă şi legaţi-vă laolaltă, voi, neam fără’nvăţare de minte!:

2 Mai’nainte de-a fi voi ca o floare ce se trece odată cu ziua, mai’nainte de a veni peste voi mânia Domnului, mai’nainte de a veni peste voi ziua mâniei Domnului †

3 căutaţi-L pe Domnul, voi, umiliţii pământului, faceţi judecată şi căutaţi dreptatea şi daţi-vă de partea lor, ca să aveţi un ascunziş în ziua mâniei Domnului. †

4 Căci Gaza fi-va jefuită şi Ascalonul fi-va pustiit şi’n miezul zilei fi-va lepădat Aşdodul şi Ecronul fi-va smuls din rădăcini. †

5 Vai celor ce locuiesc în chinga mării, vecinii Cheretienilor!; cuvântul Domnului e împotriva voastră, o, Canaan, ţară a celor de alt neam, şi vă voi nimici din sălaşul vostru.

6 Şi va fi Cheretul păşune pentru turme şi târlă pentru oi.

7 Iar chinga mării fi-va pentru cei rămaşi ai casei lui Iuda; paşte-vor peste ei în casele Ascalonului, vor poposi’ndeseară dinspre faţa fiilor lui Iuda, căci Domnul Dumnezeul lor i-a cercetat şi din robie i-a întors. †

8 Am auzit ocările lui Moab şi loviturile de pumn ale fiilor lui Amon cu care l-au ocărât pe poporul Meu şi s’au întins peste hotarele Mele. †

9 De aceea, viu sunt Eu – zice Domnul puterilor, Dumnezeul lui Israel –: ca Sodoma fi-va Moabul şi ca Gomora fiii lui Amon, iar Damascul fi-va părăsit ca pleava într’o arie şi nimicit pe veci. Iar cei rămaşi ai poporului Meu îi vor jefui, şi cei rămaşi ai neamului Meu îi vor moşteni. †

10 Aceasta-i pedeapsa pentru semeţia lor, fiindcă au ocărât şi s’au trufit împotriva Domnului Atotţiitorul. †

11 Domnul se va arăta împotriva lor şi va nimici toţi dumnezeii neamurilor pământului; iar ei I se vor închina, fiecare din locul său, toate insulele neamurilor. †

12 Şi voi, Etiopienilor, răniţi veţi fi de sabia Mea. †

13 Şi mâna Mi-o voi întinde împotriva Miazănopţii şi-i voi nimici pe Asirieni, iar Ninive o voi face ca un deşert fără de apă, ca o pustie. †

14 Şi’n mijlocul ei vor paşte turmele şi toate fiarele pământului şi cameleonii şi’n podurile ei vor locui arici; şi fiarele striga-vor în gropile ei şi corbii’n pridvoarele ei; Aceasta, fiindcă cedrul a fost trufia ei. †

15 Aceasta e cetatea ce’mprăştie dispreţ, cea care locuieşte fără grijă, cea care’n inima ei zice: „Eu sunt, şi după mine alta n’o mai fi!”: cum s’a făcut pustie şi fiarelor sălaş! Tot cel ce s’o’ntâmpla să o străbată va fluiera şi va mişca din mâini. †