Înţelepciunea lui Iisus Sirah 47

1 După el s’a ridicat Natan ca să profeţească în zilele lui David. †

2 Aşa cum se pune deoparte grăsimea din jertfa de pace, tot astfel a fost cu David, fiul lui Iesei. †

3 Cu leii se juca precum cu iezii, cu urşii, precum cu mieii. †

4 În tinereţe, nu a ucis el oare un uriaş şi a şters ruşinarea poporului când şi-a ridicat mâna cu o piatră de praştie şi a doborât trufia lui Goliat?

5 Că L-a rugat pe Domnul-Cel-Preaînalt, Cel ce a dat dreptei sale putere să nimicească un războinic de frunte, să înalţe puterea poporului său. †

6 Şi s’a adus laudă pentru „zece mii”; lăudat a fost pentru binecuvântările Domnului, dându-i-se o diademă de slavă. †

7 Că şi-a prăpădit vrăjmaşii de primprejur şi i-a nimicit pe Filisteni, potrivnicii săi, puterea le-a sfărâmat-o până’n ziua de azi. †

8 În tot ceea ce a făcut, I-a adus laudă Sfântului-Celui-Preaînalt, prin cuvinte de slavă; din toată inima lui a cântat cântări şi L-a iubit pe Cel ce l-a făcut. †

9 A rânduit cântăreţi înaintea jertfelnicului: din sunetele lor se îndulcea cântarea; †

10 sărbătorilor le-a dat bună-cuviinţă praznicelor, desăvârşită strălucire, pentru ca’n ele să fie lăudat numele cel sfânt al Domnului şi pentru ca, încă din zori, să răsune locaşul. †

11 Domnul i-a ridicat păcatele şi i-a înălţat pe veci puterea, i-a dat făgăduinţă regească, tron de slavă în Israel. †

12 După el s’a ridicat un fiu plin de ştiinţă, care, datorită lui, a trăit în largul său. †

13 Solomon a domnit în vreme de pace şi Dumnezeu i-a dat linişte de primprejur ca să poată înălţa o casă numelui Său şi să gătească, pentru vecie, un templu. †

14 Cât erai tu de înţelept în tinereţile tale, plin de pricepere ca un fluviu! †

15 Sufletul tău a acoperit pământul şi tu l-ai umplut de parabole cu subînţelesuri; †

16 numele tău a ajuns până departe, la insule, şi iubit ai fost întru pacea ta. †

17 Pentru cânturile, proverbele şi zicalele tale, pentru tâlcuirile tale, ţările te-au ţinut în mare cinstire.

18 În numele Domnului Dumnezeu, al Celui numit Dumnezeul lui Israel, ai adunat aurul cum ai aduna cositor şi ai îngrămădit argintul cum ai face-o cu plumbul. †

19 Trupul ţi l-ai plecat spre femei, stăpânit ai fost de simţurile tale; †

20 cinstea ţi-ai dat-o pe ruşine şi ţi-ai pângărit neamul, mânie aducând asupra copiilor tăi şi, prin nebunia ta, răscoala lor; †

21 aşa s’a împărţit regatul în două şi din Efraim a ieşit un regat răzvrătit.

22 Domnul însă nu-Si va dezice mila, nu va şterge nimic din cuvintele Sale, nu va nimici odraslele alesului Său şi nu va stârpi neamul celui pe care-l iubeşte. Lui Iacob i-a dat o rămăşiţă, lui David, o rădăcină ieşită din el. †

23 Apoi Solomon s’a odihnit laolaltă cu părinţii săi, lăsând după el, din chiar sămânţa lui, – nebunia poporului – un descreierat, pe Roboam, cel ce prin sfatul său şi-a’ndepârtat poporul, †

24 până ce s’a ridicat Ieroboam, fiul lui Nabat, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, iar lui Efraim i-a deschis calea păcatului. Păcatele lor s’au înmulţit atât de mult, încât i-au izgonit din propria lor ţară; †

25 s’au dat în vânt după tot ce era rău până ce peste ei a venit pedeapsa.