Înţelepciunea lui Iisus Sirah 29

1 Cel ce face milostenie îşi împrumută aproapele; cel ce-i vine în ajutor păzeşte poruncile. †

2 Împrumută-ţi aproapele când are el nevoie; la rândul tău, înapoiază-i după cum v’aţi înţeles; †

3 ţine-te de cuvânt şi fii cinstit cu el şi’ntotdeauna vei afla ce-ţi trebuie.

4 Mulţi socotesc împrumutul ca pe un chilipir şi le fac necazuri celor ce i-au ajutat. †

5 Până să primească, pupă mâna celui care-i dă şi de banii aceluia vorbeşte cu smerenie; dar când trebuie să înapoieze, atunci tărăgănează, vorbeşte ca un amărât şi pune vina pe împrejurări.

6 Dacă are noroc, cel ce l-a împrumutat primeşte banii pe jumătate şi se uită la ei ca la o pleaşcă; iar dacă nu, n’o să mai vadă nimic şi-şi va face pe degeaba încă un duşman care-i va răsplăti cu blesteme şi sudălmi şi, în loc de cinste, nu-i dă decât dispreţ.

7 Mulţi sunt cei ce n’au vrut să împrumute, dar nu din răutate, ci din teama de a fi păgubiţi pe degeaba.

8 Cu toate acestea, fii îngăduitor cu cel umil şi nu-l face să tânjească după mila ta.

9 De dragul poruncii, sări în ajutorul săracului şi, privind la sărăcia lui, nu-l lăsa cu mâinile goale. †

10 Pierde-ţi banii pentru un frate sau un prieten; că dacă ruginesc sub o piatră, îi pierzi pe degeaba. †

11 Pune-ţi comoara după poruncile Celui-Preaînalt, şi-ţi va folosi mai mult decât aurul. †

12 În hambarele tale strânge-ţi milostenia, că ea te va feri de tot răul; †

13 mai mult decât un scut puternic, mai mult decât o lance grea, în faţa duşmanului se va bate ea pentru tine.

14 Omul de bine se pune chezaş pentru aproapele său, dar cel ce şi-a pierdut ruşinea îl lasă singur. †

15 Nu uita binele pe care ţi l-a făcut chezaşul, că el şi-a pus viaţa pentru tine.

16 Păcătosului nu-i pasă de bunurile chezaşului său, nerecunoscătorul îl uită pe cel ce l-a scăpat de nevoi.

17 Chezăşia a sărăcit numeroşi înstăriţi şi i-a purtat încoace şi încolo precum un val pe mare; †

18 oameni puternici a scos afară din case şi i-a făcut să rătăcească printre neamuri străine. †

19 Păcătosul care se îmbie să fie chezaş şi urmăreşte câştig, îşi îmbie osânda.

20 Ajută-ţi aproapele după puterea ta şi ia aminte la tine însuţi, ca nu cumva să-ţi îmbii căderea. †

21 În viaţă nu te poţi lipsi de apă, de pâine, de haină şi de o casă care să-ţi fie adăpost. †

22 Mai bună e viaţa săracului într’o colibă de bârne decât mâncărurile scumpe într’o casă străină.

23 Că-i mult, că e puţin, fii mulţumit şi nimeni din preajma ta nu te va arăta cu degetul.

24 Tristă e viaţa de a umbla din casă’n casă: oriunde te opreşti, nu-ţi vei deschide gura; †

25 dai de mâncat şi de băut ca să nu ai decât neplăceri şi, pe deasupra, mai auzi şi vorbe amare:

26 „Vino, străinule, şi pune masa şi, dacă ai ceva, dâ-mi să mănânc;

27 du-te, străinule, lasă locul unuia mai vrednic, că-l aştept pe fratele meu şi-mi trebuie casa!”

28 Iată ce e greu de’ndurat pentru un om cu minte: să-I certe ospeţia şi să-l dojenească datornicul.