Înţelepciunea lui Iisus Sirah 28

1 Cel ce se răzbună va cunoaşte răzbunarea Domnului, a Celui ce va tine socoteala strânsă a tuturor păcatelor lui. †

2 Iarta-i aproapelui tău nedreptăţile şi, atunci când te vei ruga, păcatele tale iertate vor fi. †

3 Dacă un om ţine mânie pe un altul, cum poate să-I ceară Domnului vindecare?;

4 el n’are nici o milă pentru alt om, aproapele său, dar pentru păcatele lui se roagă cu lacrimi! †

5 El, care nu-i decât carne, el zilnic poartă pică: cine-i va ierta păcatele?

6 Adu-ţi aminte de sfârşit, şi nu mai urî, dar şi de stricăciune şi de moarte, şi păzeşte poruncile.

7 Adu-ţi aminte de sfârşit, şi nu-i mai purta pică aproapelui, dar şi de legământul Celui-Preaînalt, şi iartă greşala cea din neştiinţă. †

8 Fugi de ceartă şi vei păcătui mai puţin, căci omul mânios aţâţă sfada.

9 Omul păcătos seamănă tulburare între prieteni şi-i învrăjbeşte pe cei ce trăiesc în pace.

10 Ce pui pe foc, aceea face flacăra; pui îndârjire’n ceartă, aceea o sporeşte; prea multă vlagă’n om, aceea-i întărâtă furia, iar dacă-i şi bogat, mânia lui spumegă. †

11 O vrajbă pripită aprinde un foc şi o ceartă ascuţită face să curgă sânge.

12 Dacă sufli într’o scânteie, se aprinde şi dacă scuipi în ea, se stinge: din gura ta au ieşit amândouă! †

13 Pe clevetitor şi pe cel cu vorba’n doi peri, blestemaţi-i, că pe atâţia i-au nimicit, care trăiau în pace! †

14 Bârfa unui al treilea pe mulţi i-a clătinat, i-a risipit de la un neam la altul, cetăţi puternice a năruit şi a spart casele celor mari. †

15 Bârfa unui al treilea a alungat femei vrednice, şi le-a lipsit de roadă muncii lor.

16 Cel ce-o ascultă nu află odihnă şi nu poate locui în linişte.

17 Lovitura biciului lasă vânătaie, iar lovitura limbii rupe oasele. †

18 Mulţi au căzut sub ascuţişul săbiei, dar mai mulţi au căzut prin limbă.

19 Fericit cel ce a scăpat de ea, cel ce n’a trecut prin mânia ei, care nu i-a purtat jugul şi n’a fost legat cu lanţurile ei;

20 căci jugul ei e jug de fier şi lanţurile ei sunt lanţuri de aramă.

21 Moarte rea e moartea ei şi iadul ar fi mai bun decât ea.

22 Dar trecere nu va avea la cei evlavioşi, aceştia nu vor arde’n flacăra ei;

23 ci aceia care-L părăsesc pe Domnul, ei vor cădea în ea, ea va arde’n ei şi nu se va stinge; asupra lor va fi asmuţită ca un leu, ca o panteră îi va sfâşia.

24 Vezi şi îngrădeşte-ţi moşia cu spini, Ieagă-ţi bine argintul şi aurul;

25 vorbelor tale fă-le cântar şi greutăţi, iar gurii tale fă-i uşă şi zăvor. †

26 Bagă de seamă, ca nu cumva să aluneci prin ea, ca nu cumva să cazi în faţa celui ce pândeşte.