Romani 14

1 Pe cel slab în credinţă primiţi-l fără să-i judecaţi gândurile. †

2 Unul crede că poate să mănânce de toate; cel slab însă mănâncă legume. †

3 Cel ce mănâncă să nu-l dispreţuiască pe cel ce nu mănâncă, iar cel ce nu mănâncă să nu-l judece pe cel ce mănâncă; pentru că Dumnezeu l-a primit. †

4 Cine eşti tu, cel ce judeci pe servul altuia? Pentru stăpânul său stă el în picioare sau cade. Dar se va ţine’n picioare, căci Domnul are putere să-l facă să stea drept. †

5 Unul deosebeşte o zi de alta, iar altul judecă toate zilele la fel. Fiecare să-şi aibă’n minte deplina sa încredinţare. †

6 Cel ce ţine ziua, pentru Domnul o ţine; şi cel ce nu ţine ziua, pentru Domnul n’o ţine. Şi cel ce mănâncă, pentru Domnul mănâncă, fiindcă-I mulţumeşte lui Dumnezeu; şi cel ce nu mănâncă, pentru Domnul nu mănâncă, şi-I mulţumeşte lui Dumnezeu. †

7 Că nimeni dintre noi nu trăieşte pentru sine şi nimeni nu moare pentru sine. †

8 Că dacă trăim, pentru Domnul trăim; şi dacă murim, pentru Domnul murim. Aşadar, şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem. †

9 Căci pentru aceasta a trăit şi a murit şi a înviat Hristos, ca El să stăpânească şi peste morţi şi peste vii. †

10 Dar tu, de ce-l judeci pe fratele tău? sau tu, pe fratele tău de ce-l dispreţuieşti? Fiindcă toţi ne vom înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Dumnezeu. †

11 Că scris este: Viu sunt Eu! – zice Domnul –; Mie Mi se va pleca tot genunchiul şi toată limba Îi va da slavă lui Dumnezeu. †

12 Astfel că fiecare din noi va da seama despre sine înaintea lui Dumnezeu. †

13 Aşadar, să nu ne mai judecăm unii pe alţii, ci mai degrabă judecaţi aceasta: să nu pui în calea fratelui piatră de alunecare sau de poticnire. †

14 Ştiu şi sunt încredinţat în Domnul Iisus că nimic nu este spurcat prin sine; dar pentru cel ce gândeşte că ceva e spurcat, pentru acela spurcat este. †

15 Dacă însă, din pricina mâncării, fratele tău se mâhneşte, tu nu mai umbli potrivit iubirii. Cu mâncarea ta nu-l da pierzării pe acela pentru care a murit Hristos. †

16 Aşadar, să nu fie bunul vostru defăimat, †

17 căci împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate şi pace şi bucurie întru Duhul Sfânt; †

18 şi cel ce’ntru aceasta-I slujeşte lui Hristos este bineplăcut lui Dumnezeu şi cinstit de oameni. †

19 Drept aceea, să le urmăm pe cele spre pace şi pe cele spre zidirea unuia de către altul. †

20 Nu strica, de dragul mâncării, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar sunt un rău pentru omul care mănâncă spre’mpiedicare. †

21 E bine să nu mănânci carne, nici să bei vin, nici să faci ceva de care fratele tău se’mpiedică, se poticneşte sau slăbeşte. †

22 Credinţa pe care o ai, s’o ai pentru tine însuţi în faţa lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se osândeşte pe sine în ceea ce alege. †

23 Dar cel ce are îndoieli e osândit dacă mănâncă, fiindcă n’o face din credinţă. Şi tot ce nu-i din credinţă e păcat. †